Încă din vechi timpuri, strămoșii noștri obișnuiau să își dăruiască mărțișoare în prima zi de martie, iar după ce le purtau la piept le atârnau în pomii fructiferi.
În trecut, se purta până când se arătau semnele de biruință ale primăverii: se auzea cucul cântând, înfloreau cireșii, veneau berzele sau rândunelele sau până pe 9 martie. După care, mărțișorul era atârnat de crengile pomilor înfloriți sau de un trandafir, ca să aducă noroc, ori era aruncat în direcția de unde veneau păsările călătoare, rostindu-se: „Ia-mi negretele și dă-mi albetele”.
Multă vreme, sub comunism, acest obicei părea uitat. Iată însă că după 1990, încet, încet, el s-a deșteptat. Și, ce să vezi, a primit conotați noi.
Astfel, anul acesta, după 10 martie, mai multe persoane au legat șnururi de mărțișoare de copăceii din fața Tribunalului București. Motivul este evident: noroc în instanță!
