Sfântul cuvios Iosif s-a născut în Sieilia, din părinți evlavioși și plini de toată virtutea. După moartea lor, losif s-a strămutat în Tesalonic, unde a primit și tunderea în cinul monahal.
Ca monah, Sfântul cuvios Iosif s-a făcut pildă tuturor prin postiri, înfrânări mari, rugăciunea neîncetată, cântări de psalmi, privegheri și multe feluri de nevoințe.
Episcopul Tesalonicului l-a hirotonit preot. Când a venit la Tesalonic, marele Grigorie Decapolitul a fost atât de impresionat de Iosif, încât l-a invitat să vină la mănăstirea lui din Constantinopol.
Când a început iar lupta împotriva sfintelor icoane, pe vremea lui Leon Armeanul, Iosif a fost trimis la Roma că să ceară Papei și Bisericii din Roma să lupte pentru Sfânta Ortodoxie. Aflându-se în această călătorie, el a fost răpit și dus în insula Creta, unde ereticii l-au ținut în închisoare timp de șase ani.
losif s-a bucurat pentru chinurile suferite pentru Hristos, și de aceea aducea neîncetată laudă lui Dumnezeu, socotindu-și cătușele că și niște podoabe de aur.
Dis de dimineață, în ziua slavitei prăznuiri a Nașterii Domnului, întru al șaselea an al întemnițării lui losif, răul împărat Leon Armeanul a fost asasinat în biserica în timp ce ascultă Utrenia, în același moment Sfântul Nicolae s-a înfățișat înaintea lui losif în închisoarea din Creta și i-a zis: „Ridică-te și urmează-mi!” Iosif s-a simțit ridicat în văzduh, și s-a aflat deodată înaintea porților cetății Constantinopol.
Toți dreptmăritorii creștini s-au bucurat cu bucurie mare la vederea lui. El a alcătuit canoane și imne pentru slujbele multor sfinți. El avea darul înaintevederii, drept pentru care Patriarhul Fotie l-a rânduit duhovnic cinului preoțesc, arătându-l lor că pe un „om al lui Dumnezeu, un înger în trup și un părinte al părinților”.
La adâncile sale bătrânețe el s-a mutat la Domnul Cel Căruia I-a slujit cu credință, cu lucrul și cu minunatele cântări de el scrise. El a adormit cu pace în ajunul Sfintei și Marii Zi Joi, din anul 883 după Hristos.
Condacul Sfântului Iosif, scriitorul de cântări
Cel ce ești ca un izvor nedeșertat al pocăinței, și dătător mângâierii celei fără de sfârșit, și adâncime umilinței Iosife, da-ne nouă lacrimile pocăinței celei dumnezeiești, prin care plâng aici, să dobândim mângâiere de la Dumnezeu, cerșind ajutorul tău Sfinte.
Mâine facem pomenirea Sfinților Mucenici Agatopod și Teodul..
