Patrimoniului Mondial UNESCO din România, în pericol din cauza lipsei de fonduri
Protejarea patrimoniului cultural subacvatic, o nouă provocare pentru România
Ultima Ora Social

Patrimoniului Mondial UNESCO din România, în pericol din cauza lipsei de fonduri

Patrimoniului Mondial UNESCO din România, în pericol din cauza lipsei de fonduri

Cu ocazia Ziua Patrimoniului Mondial UNESCO în România, care se sărbătorește în fiecare an pe 16 noiembrie, deputatul Ionel Palăr, președinte al Comisiei permanente comune a Camerei Deputaților și Senatului României pentru relația cu UNESCO, atrage atenția asupra pericolelor la care acesta este expus, pe fondul lipsei de alocări bugetare.

Din păcate, nu întotdeauna aceste valori sunt tratate cu responsabilitatea cuvenită. Există încă multe probleme nerezolvate, de la chestiuni de ordin administrativ, până la cele de ordin financiar. Vom regreta mâine, că am refuzat să alocăm astăzi bani pentru conservarea unei biserici fortificate sau a unei cetăți dacice. Vom fi judecați cu toții, dacă aceste valori se pierd sau se deteriorează. Să nu uităm ce s-a întâmplat cu minele romane de la Roșia Montană, un dosar nevralgic, care a fost acceptat să intre pe Lista Patrimoniului Mondial, dar Guvernul României, în ultimul moment l-a retras, ceea ce ne-a adus mari deservicii de imagine”, este semnalul de alarmă tras de deputatul Ionel Palăr.

Patrimoniul românesc înscris la UNESCO este unul prețios, apreciat la nivel european și mondial. Bisericile pictate din Nordul Moldovei, Cetățile dacice din Munții Orăștiei, Bisericile de lemn din Maramureș, Mănăstirea Hurezi, satele cu biserici fortificate din Transilvania sau centrul vechi din Sighișoara sunt motive de mândrie națională, dar și de preocupare pentru conservarea acestora monumente. Ca stat membru al UNESCO, la care a aderat încă din 1956, România are înscrise în patrimoniul mondial trei rezervaţii ale biosferei: Pietrosul Mare, Retezat și Delta Dunării, iar pe lista patrimoniului imaterial se regăsesc: Doina, Ritualul Căluşului, Ceramica de Horezu, Colindatul de ceată bărbătească, Dansul Fecioresc din Ardeal, Scoarța și Mărțișorul.

Principala preocupare a Comisiei parlamentare pentru UNESCO este, în acest moment, deblocarea dosarului ”Cămașa cu altiță – Ia și meșteșugul coaserii în România și Republica Moldova”, unul dintre cele mai importante și mai dragi simboluri românești, întârziat din cauza lipsei de fonduri pentru funcționarea comisiei care realizează dosarul.

Pentru câteva zeci de mii de lei, România riscă ca un alt stat din spațiul balcanic să înscrie cămașa cu altiță la UNESCO. Ne-am implicat efectiv, dar și afectiv, în încercarea de a debloca această situație, astfel încât ia noastră românească să ajungă cât de curând în atenția UNESCO. Aici nu cred că mai este timp de orgolii și de lupte politice. Aici este nevoie de acțiune și de implicarea  tuturor. Comisia parlamentară pentru UNESCO are toată deschiderea spre orice colaborare și face toate demersurile permise de lege. România are lucruri inedite, pe care le respectăm poate, prea puțin, pe care cu siguranță le promovăm insuficient. Avem nevoie de o strategie națională, atât pentru promovarea obiectivelor existente, cât și pentru realizarea dosarelor pentru alte 14 potențiale monumente UNESCO, aflate pe lista indicativă”, a mai declarat deputatul Palăr.

Voi ce părere aveți? Așteptăm comentariile voastre mai jos.