Peliculele care intră în cinematografele româneşti la sfârşitul celui de-al treilea weekend din august vin din genuri pentru toate gusturile spectatorilor, de la umorul cu personaje de animaţie până la comedia de acţiune şi drama după întâmplări reale.
Aventurile din benzi desenate pentru copii, umorul cu acţiune pe tema fostelor relaţii şi tragedia cutremurătoare sunt direcţiile în care îmbie spectatorii călătoriile cinematografice ce au premiera la finalul săptămânii.
Filmul de animaţie al săptămânii este în România „Haideţi, Tineri Titani, la film!/ Teen Titans Go! To the Movies”. Robin, Beast Boy, Raven, Cyborg şi Starfire se luptă cu statutul de supereroi secundari. Plasată pe undeva pe parcursul sezonului al cincilea din seria de televiziune dedicată grupului de adolescenţi, povestea pune problema relaţiei dintre eroi şi filmele care le sunt dedicate, iar ideea de salvare a lumii sau a situaţiei capătă accente haioase. Tinerii se aleg şi cu un personaj negativ pe care trebuie să-l înfrunte, Slade, devenind şansa lor să fie luaţi în serios, scrie Mediafax.
Când e vorba despre aventură, este un început bun să te plimbi prin Europa, dacă e să pui accentul pe comedie pe traseul cu pricina, e suficient să te gândeşti că faci asta, nu doar din cauza fostului iubit, dar şi pentru că pe urmele lui sunt echipe de asasini. Fetele din „Spionul care mi-a dat papucii/ The Spy Who Dumped Me” sunt Audrey (jucată de Mila Kunis) şi Morgan (Kate McKinnon), care ştiu despre spionaj cam tot atât cât ştim şi noi. Ceea ce nu poate decât să facă lucrurile mai pasionante şi, din multe puncte de vedere, mai comice.
Drama de pe insula Utoya din Norvegia, unde 69 de tineri şi-au pierdut viaţa şi 110 au fost răniţi într-un atac terorist, este recreată în pelicula „Utøya – 22 iulie/ Utøya 22. juli” din perspectiva unei adolescente de 19 ani.
O secvenţă continuă de 72 de minute redă durata reală a atacului care a rămas cel mai şocant eveniment din istoria modernă a Norvegiei, în care extremistul are un rol secundar. Regizorul Erik Poppe explica, după ce filmul său a provocat emoţie după premiera de la Berlin, că intenţia sa este să contribuie la procesul de vindecare, nu să provoace noi traume.
