Sfinții 20.000 de Mucenici arși în Nicomidia
Împăratul Maximian, pe când se află în cetatea Nicomidiei, aflând de numărul mare de creștini din ea, a pus la cale exterminarea lor în apropierea Praznicului Nașterii Domnului. Împăratul, știind că toți creștinii se vor strânge în marea biserica din Nicomidia, a poruncit că biserica să fie înconjurată de lemne uscate, cărora soldațîi să le dea foc.
Sfântul Antim, episcopul Nicomidiei, a adunat în biserica tot poporul lui Hristos, a praznuit împreună cu ei și i-a învățat adevărată credință. Soldațîi au înconjurat biserica și nu au mai permis nimănui să iasă din ea. Înăuntru a intrat trimisul împăratului care le-a vestit creștinilor că împăratul îi somează să jertfească idolilor, altfel vor fi arși de vii.
Atunci arhidiaconul bisericii, aprins de focul râvnei dumnezeiești, a întărit mulțimea și i-a pus înainte slavă muceniciei la care ii cheamă Dumnezeu. El le-a amintit de pildă celor trei tineri din cuptorul de foc. Creștinii s-a umplut de Duhul Sfânt și au voit cu râvna să răspundă dumnezeiestii chemări. Când episcopul a aflat această s-a grăbit de a botezat pe catehumeni, și a împărtășit pe toți creștinii cu dumnezeieștile și preacuratele Taine.
Soldațîi însă au aprins lemnele așezate din timp. Potrivit tradiției, douăzeci de mii de oameni au dobândit cununa muceniceasca, înălțând cântări de laudă lui Dumnezeu. Toți aceștia au luat mucenicia la anul 302. Prin milă lui Dumnezeu Sfântul Antim a scăpat nevătămat, că să fie de folos și altora. A adus prin Botez pe mulți la Hristos și după ce a fost mult chinuit, s-a mutat la Hristos.
Tot în această zi facem pomenirea:
Sfinților mucenici cei din senatul român;
Sfântului Ind;
Sfinților Gorgonie și Petru;
Sfântului Mucenic Zinon;Sfântului Mardonie;
Sfântului Dorotei;
Sfântului Teofil diaconul;
Cuviosului Părintelui nostru Vavila;
Cuviosului Simeon (Simon) „al pietrei”, Izvorâtorul de mir, ctitorul Mănăstirii Simonopetra (Simonos-Petraș) din Muntele Athos;
Mâine, 29 decembrie, facem pomenirea Sfinților 14.000 de prunci uciși din porunca lui Irod și a Sfântului Cuvios Marcel.
