Xenofont a fost unul din cei mai bogați oameni din Constantinopol. Împreună cu soția să Maria, își duceau viață potrivit voii lui Dumnezeu. Hotărăște să-și trimită fiii la școală din Beirut, în Fenicia. Din cauza unei boli, își cheamă fiii pentru a fi alături de el pe patul suferinței.
Xenofont îi îndemână pe aceștia să ia că plida de trăi viață să: „socotesc că nu va va fi de trebuință alt învățător; căci învățătură cea din casă prin cuvinte și închipuită prin fapte mai folositoare este decât învățătură cea din afară”.
Xenofont îi cere lui Dumnezeu să-l țînă în viață până își va vedea fiii în toate desavarsiti. Dumnezeu îi ascultă rugăciunea și îi descoperă în vis că se va însănătoși. În urmă acestei minuni, cei doi fii, Ioan și Arcadie, decid să revină în Beirut. În timpul călătoriei lor pe mare, se produce o furtună.
Datorită rugăciunilor au ajuns la uscat, însă, fiecare în altă țară: Ioan la un loc ce se numea Melfitan, iar Arcadie, în Tetrapirghia. Fiecare neștiind de salvarea celuilalt, petrecea în întristare. Că mulțumire că nu au pierit în mare, cei doi vor îmbracă haina monahală în locuri diferite.
Țînând seama că timp de 2 ani nu au mai primit nicio veste de la cei doi fii, Xenofont trimite o slugă la Beirut să cerceteze motivul pentru care aceștia nu au mai dat semne de viață. Slugă nu-i găsește, dar îl întâlnește într-o mănăstire pe unul din însoțitorii celor doi de pe corabie. Acesta îi mărturisește că numai el a scăpat din cumplită furtună.
Ajuns la curtea lui Xenofont, slugă îi vestește acestuia că fiii lui au murit înecați în mare. În urmă rugăciunilor făcute de Xenofont și soția să Maria, Dumnezeu le descoperă în vis, că cei doi fii sunt în viață. Decid să meargă la Locurile Sfinte spre a-și vedea fiii.
Nu erau aici, dar prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu, cei doi ajung la Locurile Sfinte pentru închinare. După ce își revăd fiii, Xenofont și soția să Maria intră în monahism. Datorită bunei vieturi, Xenofont și Maria au primit darul de a face minuni.
Tropar la mai mulți Cuvioși Dumnezeul părinților noștri, Care faci pururea cu noi după blandetile Tale, nu depărta mila Ta de la noi; ci pentru rugăciunile lor, în pace îndreptează viață noastră.
Sfântul Ierarh Iosif cel Milostiv
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în şedinţa să din 5-6 octombrie 2017, l-a trecut în rândul Sfinţilor, statornicind că zi de pomenire a să 26 ianuarie, când a trecut la cele veşnice.
Mitropolitul Iosif Naniescu, numit acum Sfântul Iosif cel Milostiv, s-a născut în Basarabia, că fiu al preotului Anania Mihalache şi al soţiei sale, Teodosia, din satul Răzălăi, ţinutul Soroca, la 15 iulie 1818, primind la botez numele Ioan.
Rămânând de mic orfan de tată, iar mama să făcându-se monahie, la vârsta de 10 ani a fost luat de un unchi al său, ierodiaconul Teofilact, care I-a adus în obştea Mănăstirii Frumoasa, din Basarabia, apoi la Mănăstirea Sfântul Spiridon din Iaşi, unde se află şi un vestit spital.
Tot astăzi, facem pomenirea:
– Sfântului Cuvios Simeon cel Bătrân;
– Sfântului Cuvios Amona;- Sfinților Mucenici Anania, preotul, Petru, temnicerul, și alți șapte ostași;
– Sfântului Cuvios Gavriil și a doi mucenici din Frigia.
Mâine, 27 ianuarie, sărbătorim Aducerea moaștelor Sfântului Ioan Gură de Aur, arhiepiscopul Constantinopolului.
Sursă: CrestinOrtodox.ro
