Statul mafiot reprezintă o structură parazitară, infiltrată în cadrul unui stat de drept, pe care-l subminează până la anihilare. Statul mafiot se hrăneşte din informaţiile şi energiile statului de drept, pe care le deturnează prin intermediul reprezentanţilor săi, infiltraţi în structurile de conducere şi decizie ale statului de drept. Statul mafiot îşi bazează existenţa atât pe manipularea mediatică a populaţiei, cât şi pe teama infiltrată în rândul celor care i-au sesizat existenţa şi puterea de influenţă.
Statul mafiot impune o dublă conducere şi coordonare a statului de drept, respectiv:
– una oficială;
– alta subversivă.
Statul mafiot se organizează, treptat, la nivelul tuturor structurilor componente care alcătuiesc structura statului de drept.
Statul mafiot se manifestă prin:
– instaurarea şi proliferarea corupţiei;
– instalarea şi proliferarea traficului de influenţă până la nivelul la care ajunge să sufoce efectiv funcţionarea normală şi firească a statului de drept.
Statul mafiot se dezvoltă şi se extinde pe măsură ce reprezentanţii săi pătrund şi acced în conducerea:
– instituţiilor de conducere a statului de drept;
– instituţiilor publice ale statului de drept;
– partidelor politice;
– organizaţiilor civice;
– altor instituţii şi organizaţii în care se pot manifesta eficient în favoarea expansiunii şi întăririi statului mafiot.
Statul mafiot, la o anumită stare de dezvoltare şi expansiune, ajunge să colaboreze conspirat şi subversiv cu alte state mafiote sau organizaţii internaţionale subversive de tip mafiot sau masonic.
Statele mafiote ajung să se organizeze, la nivel internaţional, în reţele internaţionale mafiote, pentru a-şi proteja reciproc interesele, pe căi specifice, în cazul în care unul din statele mafiote asociate ajunge în pericol de a-i fi diminuată puterea sau chiar de a fi anihilat.
Statul mafiot nu poate fi combătut eficient şi nici anihilat, decât de statul naţional, în care întreaga naţiune este conştientizată asupra:
– rolului nefast şi subversiv al statului mafiot;
– rolului nefast şi subversiv al reţelelor internaţionale mafiote şi masonice;
– tendinţei de manipulare mediatică, atât la nivel naţional, cât şi internaţional, practicate pentru a disimula scopurile nefaste şi subversive urmărite de statul mafiot, precum şi de reţelele internaţionale mafiote şi masonice;
– tendinţei de acaparare a patrimoniului public şi a proprietăţii de stat;
– importanţei eliminării reprezentanţilor reţelelor interne şi internaţionale mafiote şi masonice, din toate funcţiile publice, şi, mai ales, din cele de conducere şi decizie ale statului de drept;
– importanţei recuperării fondurilor şi bunurilor deturnate, precum şi a celor jefuite din patrimoniul public şi din proprietatea de stat;
– necesităţii scoaterii în afara legii a tuturor organizaţiilor şi asociaţiilor nelegal constituite sau a celor legal constituite, dar care maschează, printr-o aparenţă de circumstanţă, funcţionarea unor reţele mafiote sau masonice, interne sau internaţionale;
– necesităţii investigării corespunzătoare a activităţii tuturor organizaţiilor şi asociaţiilor în componenţa cărora şi, mai ales, la nivel de conducere, au fost identificaţi reprezentanţi sau factori de influenţă ai reţelelor mafiote sau masonice, interne sau internaţionale;
– necesităţii înfiinţării unei puteri informative, de stat, precum şi a unei puteri garante, de stat, ale căror conducători să fie aleşi direct de către popor şi care să sigure: informarea corectă şi deplină a poporului precum şi funcţionarea corespunzătoare a puterilor de stat, în conformitate cu prevederile Constituţiei şi a celorlalte legi ale statului de drept.
Putem spune că descrierea de mai sus se apropie de imaginea României actuale? Da! Cine ar trebui să se opună mafiei? În primul rând presa. Dar, din 2006 până acum, am asistat la dispariţia multor mărci din presa scrisă de tip quality (cele care publică investigaţii de presă) sau transformarea celor rămase în hibrizi semi-bulevardieri. Aceste lucruri s-au întâmplat în aplauzele sau, cel mult, lipsa de interes a clasei politice.
