VIDEO. Imnurile Israelului şi Albaniei sunt melodii româneşti

Dacă ar fi existat Eurovision pe la începutul secolului al XIX-lea, România ar fi câştigat cel puţin un titlu. Asta pentru că muzica românească era, în acea perioadă, în mare vogă. Altfel nu se poate explică cum au ajuns două melodii româneşti să reprezinte două ţări, Israelul şi Albania, la nivel de stat prin imnuri naţionale – compuse în România. Una este o melodie populară, iar celalată o compoziţie patriotică a lui Ciprian Porumbescu.

Israel

Versurile imnului Hatikva au fost compusă la Iaşi şi puse pe muzică tot acolo

”Imnul statului evreiesc are la bază o melodie populară românească! Care a fost cântată şi mai este cântată în mai multe regiuni ale ţării – şi în Bucovina şi în Moldova şi în Transilvania şi în Banat. E sigur lucrul ăsta!”

Deschide pe YouTube

Această declaraţie ieşită din comun a aparţinut regretatului critic de artă Raoul Şorban şi dezvăluie un adevăr istoric. Imnul statului Israel se numeşte Hatikvah (Speranţa noastră), iar versurile sale au fost scrise la… Iaşi. Tot aici va fi pus pe muzică – pe melodia populară românească ”Cucuruz cu frunza-n sus”.

„Hatikva” a fost scrisă în prima sa versiune în 1877 de către poetul evreu pribeag, originar din Galiția, Naftali Hertz Imber (1856-1909), în timpul șederii acestuia la Iași ca oaspete al unui cărturar localnic. N.H. Imber a continuat să-și cizeleze poezia și în Palestina otomană, după ce a emigrat acolo în 1882.

Poemul a fost ulterior adoptat ca imn al Mișcarii Hovevei Zion şi mai târziu a Mişcării Sioniste, la Primul Congres Zionist din 1897.

Versurile au fost puse pe muzică imediat după sfârşitul primului război mondial, la Iaşi, pare-se cu prilejul unei întruniri sioniste, şi tot de către un israelit, anume Shmuel Cohen (Samuil Kogan).

Cea mai plauzibilă variantă spune că melodia imnului reproduce în cea mai mare parte a sa acordurile cântecului „Cucuruz cu frunza-n sus”, care se afla inclus în paginile unei  culegeri de muzică populară  aparute în preajma amintitei întruniri sioniste din vechea capitală a Moldovei.

Interesant este că autorul culegerii de muzică populară  a fost Guilelm Şorban, tatăl lui Raoul Şorban, în anul 19898, iar de la acesta a a juns melodia la Shmuel Cohen.

Când statul Israel a fost înfiinţată în 1948, Hatikvah a devenit neoficial imnul sau naţional. Cu toate acestea, el nu a fost declarat  oficial  imn naţional  al Israelului, decât în noiembrie 2004.

Albania

Actualul Imn al Albaniei a fost compus de Porumbescu în 1859

„Pe-al nostru steag e scris Unire”, este un cântec patriotic dedicat unirii Principatelor Române, Moldova și Țara Românească, de la 1859. Muzica îi aparține lui Ciprian Porumbescu, iar versurile lui Andrei Bârseanu. Melodia este în prezent imnul național al Albaniei.

Versurile imnului albanez au fost scrise de de către Aleks Stavre Drenova, care era de origine aromână.
Imnul a fost mai întâi publicat ca o poezie în Liri e Shqipërisë (Libertatea Albaniei), un ziar albanez din Sofia, Bulgaria în 1912.

Mai târziu a fost tipărit într-un volum de poezii de Drenova numit Ëndra e lotë (Vise și lacrimi), care a fost publicat la București.

Muzica este „Pe-al nostru steag e scris unire” de Ciprian Porumbescu. Există o asemănare evidentă cu versurile scrise pentru melodia lui Porumbescu de Andrei Bârseanu.

Imnul Albaniei este vechiul cântec patriotic Pe-al nostru steag e scris unire!, de Ciprian Porumbescu, pe versurile poetului albanez Asdreni (Aleks Stavre Drenova).

Textul imnului albanez, neschimbat din 1912

”Aleks Stavre Drenova a trăit în România, la Constanța și București, unde a și murit, în 1947, fiind considerat astăzi unul dintre clasicii literaturii albaneze. Titlul albanez este Himni i Flamurit (Imnul Steagului), iar textul cântecului a rămas neschimbat din 1912, anul independenței Albaniei, până astăzi. Nici măcar puterea comunistă nu a îndrăznit să-l modifice. Acest vechi cântec patriotic românesc a fost cântat în cercurile comunității albaneze din România chiar înainte de independență, iar propunerea sa ca imn național, în noiembrie 1912, a fost unanim acceptată. Imnul a fost oficializat de guvernul albanez provizoriu, condus de Ismail Qemali, chiar în iarna lui 1912”, ne-a spus filologul albanolog Marius Dobrescu, singurul traducător autorizat al scriitorului Ismail Kadare în limba română.

Ceauşescu a vrut să le ia imnul albanezilor

Un fost ambasador al României la Tirana, Gh. Micu, povestea în memoriile lui că, prin anii 80, Nicolae Ceaușescu ar fi dorit să facă din acest cântec imnul României, așa că a negociat cu conducerea comunistă albaneză în acest sens. Numai că Enver Hodja, liderul comunist de la Tirana, ar fi refuzat să înapoieze României acest imn, lui Ceaușescu rămânându-i satisfacția de a rescrie cuvintele imnului României de atunci, ”Trei culori”.

Varianta românească:

Pe al nostrum steag e scris unire

Deschide pe YouTube

Pe-al nostru steag e scris unire,
Unire-n cuget și simțiri
Și sub măreața lui umbrire
Vom înfrunta orice loviri.

Acel ce-n luptă grea se teme
Ce singur e rătăcitor,
Iar noi uniți în orice vreme
Vom fi, vom fi învingători.

Am înarmat a noastră mînă
Ca să păzim un scump pămînt,
Dreptatea e a lui stăpînă,
Iar domn e adevărul sfînt.

Și-n cartea veșniciei scrie
Că țări și neamuri vor pieri,
Dar mîndra noastră Românie
Etern, etern va înflori.

Învingători cu verde laur
Noi fruntea nu ne-o-mpodobim
Nici scumpele grămezi de aur
Drept răsplătire nu dorim.

Știind că-n viața trecătoare
Eterne fapte-am împlinit
Și chinul morții-ngrozitoare
Bogat, bogat e răsplătit.

 

Varianta albaneză:

Himni i Flamurit

Deschide pe YouTube

Uniți în jurul steagului
Cu o singură dorință și un singur țel,
Ne punem zălog onoarea și
Facem un legământ pentru salvare.

De luptă se ferește doar cel care
S-a născut trădător,
Dar cel care este bărbat nu e înfricoșat,
Dar cade, cade ca un martir al cauzei!

Vom ține armele în mâinile noastre,
Apărând fiecare colț al patriei,
Nu vom ceda drepturile noastre,
dușmanii noștri nu au ce căuta aici!

Pentru că însuși Dumnezeu a spus
Că națiunile vor pieri de pe Pământ,
Dar Albania noastă va dăinui,
Pentru ea, pentru ea noi vom lupta.