Din anul 2020 vom construi doar case inteligente energetic

Puţină lume ştie că începând cu anul 2020 nu vom mai primi avize de construire dacă planurile imobilului pe care vrem să îl ridică nu se referă la case care să îşi producă singure energia. Directiva este valabilă şi pentru clădirile autorităţilor publice, locale sau centrale.  Cu alte cuvinte nu vom mai putea construi decât imobile cu un grad ridicat de inteligenţă…

”Directiva 2010/31/UE, care a intrat în vigoare în iulie 2010, are rol de consolidare a cerințelor în materie de eficienţă energetică în ceea ce priveşte aplicarea unor cerințe minime în cazul performanței energetice a clădirilor noi și a unităților noi ale clădirilor, prevăzând, de exemplu, că până la 31 decembrie 2020 toate clădirile noi trebuie să aibă un consum de energie aproape egal cu zero”, ne-a spus Vladimir Tanasiev, lector al Facultăţii de Energetică din cadrul Politehnicii bucureştene.

Asta nu însemană că aceste case nu consumă energie, ci că îşi produc singure necesarul. Teoretic, ele se numesc ”case pasive”. Un asemenea imobila fost realizat, experimental la Politehnica din Bucureşti.

Criza petrolului a băgat în priză cercetările privind casele pasive

După criza petrolieră din anul 1973 a apărut un interes ridicat în proiectarea clădirilor eficiente din punct de vedere energetic.

Astfel a luat naştere şi conceptul de ”case passive”, iniţial ca un proiect pilot sisţinut de Landul Hessen. Ideea s-a extins mult în Europa, ajungând la peste 250.000 de astfel de clădiri în prezent.

Casele pasive sunt acele clădiri care asigură un climat confortabil pe parcursul întregului an cu un necesar minim de energie pentru încălzire sau răcire – energie pe care şi-o produc singure.

Termenul de case pasive decurge din faptul că aceste case folosesc surse pasive de încălzire sau răcire dar şi din faptul că aceste case sunt puţin sensibile, din punct de vedere al confortului termic interior, la schimbările climatice din exterior.

”Casele pasive permit reducerea costurilor pentru încălzire sau răcire cu până la 90% comparativ cu stocul de case existent şi cu până la 75% comparativ cu o casă nou construită.

Pentru ca o casă să fie pasiva aceasta trebuie să respecte următoarele criterii tehnice: necesarul de energie pentru încalzire nu trebuie să depăşească 15 kWh/metru pătrat/pe an; necesarul total de energie primară nu trebuie să depăşească 120 kWh/ metru pătrat/pe an; schimbul de aer între exterior şi interior trebuie să fie mai mic de 0,6 la o diferenţă de presiune de 50 de Pascali”, ne-a explicat Vladimir Tanasiev.

În casa pasivă nu se deschid geamurile: se aeriseşte singură

Deşi sunt trei reguli foarte simple, acestea definesc un alt mod de proiectare a clădirii decât se întâmpla până acum.

De exemplu, într-o clădire obişnuita, din cauza infiltraţiilor, schimburile de aer între exterior şi interior sunt mult mai mari. De asemenea, utilizatorii deschid de multe ori geamul pentru aerisirea spaţiului. Casa pasivă fiind etanşă, utilizează un sistem de ventilaţie care asigură un aer proaspăt în clădire.

Cu alte cuvinte într-o casa pasivă nu este necesară deschiderea geamurilor, pentru că se aeriseşte singură.

Anvelopa clădirii joacă un rol important, atunci când se construieşte o casă eficientă din punct de vedere energetic. Acest strat protector crează o barieră pentru transferul de căldură nedorit între interiorul clădirii şi mediul ambient.

Ce conţine o casă pasivă

Metodologia realizării unei case pasive a fost dezvoltată de Institutul de case pasive din Germania şi este promovată atât în Uniunea Europeană dar şi în ţări precum SUA sau Canada. Acum, aceste cerinţe deşi par simple, definesc un alt mod de construire a clădirii.

Institutul de case pasive pune la dispoziţia utilizatorilor un program pentru a le permite acestora să introducă caracteristicile elementelor constructive dar şi cele ale instalaţiilor de încalzire pentru a verifica dacă pot primi certificatul de casă pasivă.

Programul vine cu o serie materiale şi instalaţii predefinite ce sunt acreditate de institutul de case pasive, usurând astfel munca celor care doresc să construiască o astfel de casă.

În România, asemnea date vor putea fi procurate de la Politehnica din Bucureşti, care experimentează o casă pasivă autohtonă.

Costă 1.000 de euro pe metru pătrat şi se amortizează în 12 ani

Casa pasivă experimentală a Politehnicii Bucureşti este un imobil cu două apartamente, alimentată cu celule folovoltaice şi o moară eoliană. Energia electrică furnizată alimentează o pompă de căldură cu aer. Aceasta preia o parte din temperature constantă a pământului, de la o adâncime de aproxiamtiv 70 de metri, o ridică la suprafaţă şi o mai încălzeşte sau o mai răceşte în funcţie de anotimp.

Practic, consumă foarte puţină energie pentru încălzire şi răcire datorită pereţilor speciali, a schimbătorului de căldură aer-sol şi a recuperatorului de căldură aer-aer.

Costurile casei ajung la aproxiamtiv 1.000 de euro pe metru pătrat, iar recuperarea investiţiei se poate face în aproxiamtiv 12 ani.

Occidentalii pun mare preţ pe economisirea energiei

Departamentul de Energie al SUA (DOE), s-a angajat să crească eficiența energetică a clădirilor din sectorul rezidențial și să realizeze clădiri cu consum net zero de energie până în 2020.

La nivel european există o serie de directive care reglementează eficienta energetică în sectorul rezidenţial şi terţiar.

Astfel, directiva privind eficiența energetică (2012/27/UE), obligă statele membre să stabilească obiective indicative nationale în materie de eficienţă energetică pentru 2020 pe baza consumului de energie primar sau final.

În Canada, toate clădirile noi construite din 2014 încoace, au fost proiectate pentru a consuma cu 60 % mai puţină energie decât clădirile vechi. Pentru anul 2015 s-a stabilit un consum redus cu 70 %; 80 % până în 2020; 90 % până în 2025; consum aproape zero de energie până în 2030.

Rusia nu se grăbeşte să consume puţină energie

Spre deosebire de cele mai multe țări occidentale, în care legislația privind eficiența energetică a fost dezvoltata continuu în ultimele decenii, tendința a început să câștige teren în Rusia, în ultimii ani.

Lipsa de interes privind acest subiect, de până acum, poate fi explicată în mare măsură de costul redus al energiei și lipsa de concurență în sectorul imobiliar.

În Rusia există o creștere constantă a consumului de energie în sectorul imobiliar, în primul rând, ca urmare a pierderilor mari. De exemplu, 70% din căldura produsă nu ajunge la consumator, 40% reprezintă pierderile survenite în timpul transportului și 30% direct în clădiri.