DEZASTRU: România și-a distrus tehnologia nucleară, iar acum o importă. Cine răspunde?

Centrala Nucleară Cernavodă trebuia să aibă 4 reactoare, dar nu are decât două. Unitărțile 1 și 2 au fost realizate la IMGB. La începutul anului 2014, guvernul anunţa că unităţile 3 şi 4 de la Centrala Nucleară de la Cernavodă vor fi importate. Investiţia de 6 miliarde de euro va veni din China. Urma să se înfiinţeze o societate româno-chineză care să materializeze proiectul. Cu toate acestea, se bate pasul pe loc. Acestea sunt date concrete. România deținea însă toată tehnologia fabricării de centrale nucleare CANDU. De ce nu o mai folosește? Un răspuns interesant îl dă Institutul de Fizică Atomică. Datele sunt publice.

Care este treaba cu chinezii? “Chinezii voiau să vină cu banii, iar noi urma să venim cu tehnologia, pentru că ei ştiau, pe bună dreptate, că noi avem capacitatea tehnologică de a construi centrale nucleare. Lucru care nu se mai poate face, pentru că unităţile economice autohtone care se ocupau de aşa ceva au fost desfiinţate pe motiv că sunt fiare vechi”, a declarat presei regretatul inginer Cornel Mihulecea (foto), fost preşedinte al Comitetului de Stat pentru Energie Nucleară.
Planul iniţial de la Cernavodă, cel din 1980, prevedea construcţia a cinci unităţi cu reactoare canadiene de tip CANDU, care folosesc drept moderator în reacţia nucleară apa grea.
Pentru acestea, România a cumpărat licenţa, a asimilat tehnologia şi a început să construiască centrala şi reactoarele, să producă combustibilul nuclear şi apa grea.

Mihulecea (dreapta) și Ceaușescu

Având tehnologia asimilată, după 1990 la IMGB, Bucureşti, erau deja realizate componentele de bază pentru unităţile 1, 2, 3 şi 4 (din care unităţile 1 şi 2 au fost montate şi funcţionează -n.r.), iar la Piteşti exista deja o rezervă de 602 tone de combustibil nuclear.
“În ianuarie 1990, premierul Petre Roman m-a sunat şi mi-a cerut să mă pensionez. Am întrebat cui să predau tot ce am de predat – gândiţi-vă că este vorba despre tehnologie nucleară şi combustibili nucleari! -, iar el mi-a răspuns că nu trebuie să-mi fac griji, să plec şi gata! După câţiva ani de la plecarea mea, primele două reactoare au fost puse în funcţiune, dar celelalte două, pentru unităţile 3 şi 4, au dispărut, la fel cum au dispărut fără urmă şi cele 602 tone de combustibil nuclear, omologat şi fabricat legal în România. Cu acest combustibil ar fi putut funcţiona timp de 5 ani un reactor care furnizează 9% din energia ţării. Acum, va trebui să cumpărăm reactoare de la canadieni. Mi-e ruşine pentru ceea ce se întâmplă”, a mai spus Cornel Mihulecea.

Buuun. Acum să trecem la Institutul de Fizică Atomică de la Măgurele. Cercetarea nucleară românească împlinește, în 2019, 70 de ani de existență. Cu acest prilej se va lansa o carte despre istoria fizicii, în care un subcapitol va fi dedicat energeticii nucleare concepute la Măgurele.

Istoria fizicii românești începe în 1949, când Horia Hulubei (foto) înființează primul institut național de profil. Ulterior, acesta se mută în Măgurele, pe fostul domeniu Oteteleșanu.

Pe 10 iulie 1955, cu exact 63 de nai în urmă, prin Hotarârea Consiliului de Ministrii(HCM) 903/1955, pe lânga Consiliul de Ministri al Republicii Populare România se înfiintează Comitetul pentru Energia Nucleara, care „va asigura baza materiala pentru cercetarile în domeniul fizicii nucleare si aplicarea lor în domeniile stiintei si tehnicii“, a carei reorganizare a fost îmbunatatita ulterior.

Institutul se dezvoltă în timp, iar imediat după 1960 se pune problema aplicării cercetărilor de fizică nucleară în producerea de energie. Atunci se naște ideea realizării unei centrale electrice nucleare în România. Se optează pentru soluția reactoarelor canadiene de tip CANDU.

Marile puteri foloseau atunci tehnologia cu uraniu îmbogățit. Noi am optat pentru cea canadiană, nouă, cu uraniu natural și apă grea. S-a optat pentru soluția canadiană deoarece în acest mod nu mai depindeam de ruși, adică de uraniul îmbogățit.

Se urmărea realizarea independenței energetice a țării

Nuclearelectrica prezintă, pe pagina sa de internet, argumentele care au stat la baza alegerii filierei de reactori de tip CANDU.

Alegerea tehnologiei a avut în vedere:

• Reputația remarcabilă, recunoscută la nivel internațional pentru performanțele atinse din punct de vedere a sistemelor de securitate nucleară și protecție a mediului inconjurător.
• Realizarea independenței energetice a țării (având resurse proprii de uraniu natural – combustibil, apa grea -, moderator și agent de răcire, putând fi produsă în țară).
• Posibilitățile industriei românești de a asimila în producție majoritatea echipamentelor necesare.

Programul energetic nuclear a fost gândit la Măgurele

România a contractat de la canadieni cele două reactoare și realizarea construcției. Între timp însă, Ceaușescu a cerut asimilarea în industria autohtonă a întregii tehnologii, în așa fel încât economia românească să poată fi capabilă ulterior să realizeze și alte centrale de tip CANDU, cu puteri proprii.

Între 1977 – 1989, Institutului de Fizică Atomică i s-au dat sarcini în legătură cu asimilarea completă a centralelor nucleare electrice de tip CANDU. Întreaga cercetare era orientată către activități de producție, chiar microproducție. Acel program energetic nuclear cuprindea tot fluxul tehnologic necesar. După 1990, totul a dispărut și toată aparatura a fost distrusă. Acum, toată această tehnologie trebuie cumpărată.

Din acel flux tehnologic făceau parte fabricile de combustibili nucleari de la Feldioara și Pitești, precum și Uzina de apă grea de la Drobeta-Turnu Severin.

În 1982, la scurt timp după începerea lucrărilor la Cernavodă, România a fost curtată pentru colaborare pe probleme nucleare de chinezi, de argentinieni, de Irakul lui Saddam Hussein şi de Muammar Gaddafi, conducătorul Libiei. Saddam şi Gaddafi erau interesaţi în special de modul de obţinere a apei grele. Dintre toţi, România nu a colaborat decât cu China.

Combustibilul pentru Cernavodă este acum importat

Începând din 1990, totul s-a prăbușit. În acest moment, industria autohtonă care era capabilă să facă reactoare CANDU a dispărut, iar combustibilul de uraniu este importat.

”Nuclearelectrica a renunțat să mai cumpere uraniu, adică materia primă, de la Companiei Naţionale a Uraniului (CNU), în anul 2015, preferând importul din Canada, în măsura în care CNU este obligată prin lege să vândă exclusiv către Nuclearelectrica. Asta pentru că firma canadiană, cu acționariat rusesc, practică în România un preț de dumping pentru a ne distruge. Am sesizat aceste lucruri la CSAT”, spune Mugurel Huțuleac, președintele Sindicatului Exploatare–Preparare Uraniu.

Uzina de la Drobeta-Turnu Severin, intrată în insolvență, mai are 100 de angajați care păzesc o rezervă de apă grea ce valorează un miliard de euro. Rezervă pe care România nu știe să o valorifice, spun specialiștii.

Deci, România și-a distrus singură tehnologia nuclearo-energetică de tip CANDU. Iar acum o importă. De ce?  Cine răspunde? Cine vrea să ascundă adevărul?