Cartierul pentru justiție devine un proiect prioritar pentru Guvernul Dăncilă. Premierul a anunțat primele demersuri pentru transpunerea proiectului în realitate. ”Mandatăm MJ să inițieze procedurile pentru expropriere, proiectare și execuție”,a spus luni Viorica Dăncilă. În fapt, este vorba despre un proiect de pe vremea lui Ceaușescu, numit ”Cântarea României”, care a tocat foarte mulți bani până acum. Se vrea o investiție pe bani publici pentru un proiect care maschează afaceri private.
România nu are la dispoziție cele 280 de milioane de euro necesare construirii a două penitenciare la standarde CEDO, astfel încât criminalii, violatorii și corupții să nu mai fie eliberați timpuriu din cauza aglomerării din închisori, dar e pe cale să dea un miliard de euro pe Cartierul Justiției.
Inițial, proiectul a fost anunțat în 2014 de către Robert Cazanciuc, ministrul de atunci al Justiției, și reluat în 2017 de către Cabinetul Grindeanu. Conform acestui proiect, pe un teren de pe Bulevardul Unirii din Capitală trebuia să fie construit Cartierul pentru Justiţie, unde să aibă sediile Curtea de Apel Bucureşti, judecătoriile sectoarelor 2 şi 5, Parchetul Tribunalului Bucureşti, Consiliul Superior al Magistraturii, Şcoala Naţională de Grefieri, Institutul Naţional al Magistraturii și Inspecţia Judiciară. Proiectul, estimat atunci la 270 de milioane de euro, avea ca sursă de finanţare bugetul Ministerului Dezvoltării, condus la acel moment de Liviu Dragnea, iar lucrările trebuiau începute în 2015 şi finalizate în cinci ani.
Între timp, mai mulți foști proprietari și-au revendicat terenurile și au fost împroprietăriți în zonă.
Iar valoarea proiectului a crescut ca Făt-Frumos din poveste.
Terenul cu pricina este celebra porțiune de lângă Biblioteca Națională, un proiect megaloman al lui Nicolae Ceaușescu, care dorea să facă acolo centrul cultural ”Cântarea României”.
O suprafață de 10,7 hectare de teren aflată în mijlocul Bucureștiului – care a primit pompoasele nume de ”Cântarea României”, apoi ”Esplanada, apoi ”Cartierul Justiţiei” -, zace abandonată de peste 27 de ani, adică este maidan. Asta deși autorităţile au cheltuit până acum zeci de milioane de euro pentru exproprieri, despăgubiri și achiziții. Practic, zona rămâne un loc pe care cresc buruieni, se coc corcoduşele și… dispar banii publici.
Nicolae Ceauşescu a început acolo un proiect numit Cântarea României, pe suprafaţa de 10,7 hectare, dar nu a apucat decât să dărâme casele oamenilor şi să pună plăcile de bază ale unei uriaşe construcţii cu destinaţie culturală.
După 1990, proiectul a fost rebotezat ”Esplanada” şi a fost pus pe tapet, prin parteneriat public-privat, de către Guvern, care era proprietar al terenului și a fost aprobat în 2004. Numai că, între timp, foștii deținători ai caselor pe care Ceauşescu le-a dărâmat şi-au revendicat proprietățile.
Terenul «Cântării României» a fost revendicat în instanţă de foştii proprietari
În anexa la Hotărârea de Guvern privind ”Esplanada” se spune: ”Pe amplasament s-a reconstitutit dreptul de proprietate pentru 10 persoane fizice. (…) Un număr de 66 de persoane fizice au depus notificare în conformitate cu prevederile Legii 10/2001 privind retrocedarea imobilelor preluate abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembruie 1989”.
În anul 2006 Primăria Municipiului Bucureşti a alocat suma de 100 de milioane de euro pentru exproprieri de ”utilitate publică” în cazul a două obiective majore: Pasajul Basarab şi proiectul ”Esplanada”.
Pentru Pasajul Basarab au fost repartizate 26 de milioane de euro pentru exproprierea a circa 5.700 de metri pătraţi de teren aflat în proprietate privată.
Restul banilor, adică 74 de milioane de euro, au fost alocaţi unui alt proiect major din București, ”Esplanada”, groapa de lângă Piaţa Unirii – afacere gestionată de Ministerul Dezvoltării.
Între timp, Primăria Capitalei a pus în posesie acolo 30 de persoane, dintre cei 96 de proprietari care au notificat autorităţile că vor terenurile înapoi. Ulterior, din fondul destinat retrocedărilor despre care am vorbit mai sus, Municipalitatea a cumpărat, prin negociere directă, 10 terenuri în suprafaţă totală de 1,6 hectare, în numele proiectului ”Esplanada”, unde Primăria nu avea, legal, nici o treabă. Proprietarii despre care vorbim plătesc acum impozit pe teren, dar nu au voie să îl folosească, pentru că administrația publică nu le dă voie, pur și simplu.
Exproprieri de utilitate publică… pentru afaceri private
Pentru restul proprietarilor Primpria a anunţat că va face exproprieri pentru utilitate publică, adică forţat, pe bani publici – chiar dacă unii dintre ei au câștigat titlurile de proprietari în isntanță sau se judecă cu Muncicipalitatea pe aceste spații.
Peste toate, trebuie subliniat că proiectul prevede, printre altele, un centru cultural şi trei blocuri de birouri ale unei entităţi private. Adică, se iau terenurile proprietarilor de drept, cu forţa, pe bani publici, mascând o utilitate publică, şi se dau unor ”clienţi politici”, pentru afaceri private. Doar că Legea nu permite exproprieri pe bani publici pentru un interes privat. Ca atare, afacerea s-a stins, pur şi simplu, iar despre cei 74 de milioane euro destinaţi exproprierilor nu s-a mai auzit nimic, au dispărut.
”Cântarea României” a devenit ”Esplanada”, iar acum ”Cartierul Justiției”
Iată însă că proiectul ”Cântarea României” a fot botezat din nou: ”Cartierul Justiţiei”. Acest Cartier al Justiţiei trebuie să cuprindă un corp de clădiri pentru Ministerul Justiţiei, o sală polivalentă unde se vor desfăşura spectacole şi… ”clădirile de birouri”, trei la număr. Adică aceeaşi Mărie, cu altă pălărie! Mai mare, de un miliard de euro.
Deocamdată nu există o soluţie concretă prin care să se facă exproprieri de utilitate publică pentru afaceri private. Mai mult, Legea 10, art. 21, spune: ”Sub sancțiunea nulității absolute este interzisă înstrăinarea, grevarea, darea în folosință, schimbarea destinației imobilelor notificate până al finalizarea procedurilor administrative și/sau juridice prevăzute de lege”. În groapa de la Unirii sunt acum 66 de notificări, iar, pe cale de consecință, orice proiect privind zona aceasta este lovit de nulitate.
Ce se poate întâmpla cu cei 1.000.000.000 de euro pe ”cale de investire”, să zicem așa? Ceea ce s-a întâmplat și în 2006, cu cei 100 de milioane de euro: dispar. Rețeta este funcțională, verificată.
