Ultima pstare a filosofului Mihai Șora, care la 102 este nelipsit de la manifestațiile anti-PSD, se referă la securiști. Adică, acei exponenți ai instituției de oprimare a poporului, de pe vremea lui Ceușescu, care au reușit să rămână în structurile de stat până astăzi. Iată textul:
”Este un mod de a recepta varietatea infinită a Realului.
Spre deosebire de alte moduri, presupune, din capul locului, o flexiune a (1) simțurilor cu (2) actul judecății (al inteligenței, în sens etimologic: «intus legere»).
Este o artă, nu o știință.
Se poate învăța (cu efort și răbdare pentru cei mai puțin înzestrați la punctul 2), întocmai cum înveți, de pildă, să desenezi ori să cânți la pian. Și, întocmai ca în pictură ori muzică, apar – și aici – genii, trântori sau nechemați.
Fiind vorba despre o artă, poate atinge nebănuite culmi de rafinament și virtuozitate.
I se spune, în filosofie și în viața obișnuită,
d i s c e r n ă m â n t.
Dragi prieteni,
când vedeți pe pereți picturi rupestre cu securiști, faceți această primă mișcare igienică:
ieșiți din peșteră!
Discernământul e întotdeauna pe +”.
