Sergiu Bălan astrolog
Când vine vorba despre harta natală a României, astrologii țării se împart în două mari tabere: cei care operează cu harta Micii Uniri (24.01/5.02.1859) și cei care operează cu harta Marii Uniri, respectiv 1.12.1918. Interesant este că ambele hărți au ceva în comun și anume semnul astrologic al Vărsătorului – în harta de la 24 ianuarie 1859 (s.v.), zodia amintită reprezintă nativitatea (zodia care găzduiește Soarele natal), iar, în harta pentru 1 decembrie 1918, Vărsătorul este semnul ascendent.
Prin urmare, oricum o dai, românul și VĂRSĂTORUL par a fi indisolubil legați. Și, dacă analizăm trăsăturile de caracter pe care acest semn le imprimă, constatăm că nu suntem deloc departe de adevăr. Pe scurt, Vărsătorul este original, nonconformist, rebel, revoluționar, atipic, imprevizibil, umanist, inventiv peste poate și – mai ales – autentic… Să vedem cum cele afirmate sunt valabile pentru România!
În primul rând, România este insula de latinitate din marea slavă; cât vezi cu ochii, de jur-împrejur, doar slavi (cu excepția maghiarilor, care au rădăcini ugro-finice, dar tot de prin Asia se trag…).
window._taboola=window._taboola||[]; _taboola.push({ mode: ‘sc-in-article-newsteam’, container: ‘taboola-sponsored-in-article’, placement: ‘Sponsored In Article’, target_type: ‘mix’ });
În timp ce, de-a lungul secolelor, țările din spațiul balcanic au fost transformate, pe rând, în pașalâcuri turcești, Țările Române au avut o relație ”privilegiată” cu puterea otomană, oscilând între plata tributului, colaborare și acte de nesupunere – soldate cu veritabile războaie.
Ulterior, sistemul socialist românesc a fost foarte diferit față de cel din țările care formau blocul estic, tocmai prin puterea și profunzimea cu care s-a manifestat. La fel și cultul personalității conducătorului, Ceaușescu, care nu avea nimic în comun cu Europa, ci cu despotismul feudal asiatic.
Drept este că și Iugoslavia lui Tito a manifestat dizidență față de Moscova, dar Ceaușescu ”a luat caimacul” cu discursul din august 1968, când trupele Pactului de la Varșovia au intrat în Cehoslovacia, înăbușind ”Primăvara de la Praga” (ulterior, România a avut relații excelente și unice cu țări precum SUA, RFG, Israel și cu organisme financiare internaționale – FMI și Banca Mondială). Ca idee, balconul care l-a făcut, atunci, celebru în întreaga lume, l-a și doborât, 21 de ani mai târziu, în decembrie 1989. Pentru că tot veni vorba, până și Revoluția a fost altfel, la noi. Revoluția Română a fost o baie de sânge, transmisă în direct, la TV (televiziunea este tot atributul Vărsătorului), în timp ce, restul mișcărilor anticomuniste din `89 au fost ”de catifea”. Dacă ceilalți conducători ai statelor comuniste au demisionat, pe rând, conștienți de valul schimbării și de mersul istoriei, ei bine, Ceaușescu visa la ”înaintarea fermă a României spre comunism” și făcea planuri pentru anul 2000!!! Nu mai amintim cum a sfârșit el, în timp ce restul conducătorilor socialiști au murit, în principiu, de moarte bună.
Și sistemul represiv a fost altminteri – dacă, după Revoluția anticomunistă din Ungaria (1956, când Imre Nagy a intenționat să scoată Ungaria din rândul țărilor socialiste), numărul deținuților politic era de circa 11.000 de persoane, în România (fără revoluție anticomunistă sau alte manifestări forte de nesupunere), aveam aproximativ 500.000 de încarcerați, sub diferite forme, pe considerente politice.
Până și tânăra nostră democrație a fost cotată ca ”originală”! Iar capitalismul românesc, ”de cumetrie”. Nu sunt expresii proprii, ele aparțin reprezentanților poporului român!
Iar lupta anticorupție românească a căpătat amploare și forme diferite de restul lumii.
Iată de câtă originalitate am dat dovadă, de-a lungul istoriei!!!
Dar, cum se comportă, acum, România, în zona geografică a Balcanilor?
Momentan, observăm cum, mai mult sau mai puțin discret, țări din zonă manifestă unele derapaje și o oarecare deschidere spre Federația Rusă. Alături de Serbia, țări din NATO, precum Bulgaria, Ungaria, Albania și Grecia, au început oarece colaborări economice cu inamicul consacrat al NATO. Astfel, Ungaria colaborează cu Federația Rusă în vederea extinderii centralei nucleare de la Paks și în sectorul energetic (transportul gazelor spre Europa); în plus, exporturile către Federația Rusă cresc în ritm constant. Bulgaria are acord de liber-schimb cu Uniunea Economică Eurasiatică (formată din Federația Rusă, Armenia, Belarus, Kazahstan și Kârgâstan), iar Serbia dispune, și ea, de un acord comercial cu Uniunea Economică Eurasiatică. Și iată că, din gazoductul ruso-turc Turkish Stream, inaugurat în ianuarie 2020, pornesc ramificații către Bulgaria, Serbia, Ungaria, Slovacia și Austria. Geopolitică pură, sau nu?
Pe de altă parte, România – veritabil Vărsător – se manifestă stabil (Vărsătorul este semn zodiacal fix), menținându-și ferm poziția, original și diferit totodată (comparativ cu alte țări din zona balcanică). Ea rămâne consecventă aliatului militar NATO și își consolidează parteneriatul strategic, construind (chiar de curând, s-au scos la licitație lucrările de execuție), alături de NATO, încă o bază militară – la Tunari, lângă București. Se pare că și actuala bază de la Kogălniceanu va deveni una dintre cele mai mari din lume, prin construirea unui adevărat orășel pentru personalul de peste 10.000 de militari, plus auxiliarii și familiile. Să nu uităm și de negocierile americano-române pentru o nouă bază militară, la Câmpia Turzii – aceasta va avea și aeroport! Ca să nu mai amintim că numărul doi în conducerea NATO este un român, Mircea Geoană.
Nu putem concluziona decât că, în condițiile actualei pandemii – ocazie cu care, țările se reconfigurează, își fac ordine, fie în bătătura proprie, fie în relațiile externe (chiar dacă, momentan, nu pare) – nici neconvenționala Românie, cu nota sa de autentic, nu stă deoparte, consolidând și întărind, prin poziția și atitudinea ei fidelă, flancul de Est al NATO.
Recomandări
