Președintele PPU (social-liberal) Sector 3, Ulise Toader lansează un apel către autoritățile administrației publice locale să se implice în rezolvarea situației a 10 familii care locuiesc la kilometrul zero al Capitalei, pe timp de pandemie, fără apă și energie electrică.
„La chemarea disperată al cetățenilor care locuiesc în imobilul din strada Baia de Fier nr.5, am venit aici să vedem o situație alarmantă.
Acești oameni, în această perioadă de epidemie, nu au apă potabilă, cară cu bidoanele de la cișmea, pentru a-și face mâncare, pentru a se spăla, pentru a se întreține.
Este ceva inacceptabil! Am înțeles că de peste nouă ani de zile sunt în această stare și facem un apel către autorități să facă tot posibilul astfel încât să ieșim din această situație, pentru că orice ar fi, acești oameni trebuie ajutați!
Trebuie să li se creeze condiții umane de trai. Aici locuiesc în condiții inumane: fără curent, fără apă, fără gaze naturale”, a declarat Ulise Toader, Președintele PPU (social-liberal) Sector 3.
În cazul acestor oameni, îndemnul deja celebru în pandemie: „spălați-vă des pe mâini cu apă și săpun” este greu de respectat. Cu toate acestea, cele câteva zeci de persoane care locuiesc în imobilul distrus aproape complet de un incendiu, în urmă cu 10 ani, reușesc să își păstreze casele curate, să gătească, să se spele și să spele, cărând apă cu bidoanele.
Când intri în curtea interioară a imobilului și treci de „paravanul” din cearșafuri colorate, proaspăt spălate, simți aroma mâncării proaspăt gătite și vezi tristețea pictată de cărămizi degolite, pereți coșcoviți, tavane înnegrite de foc și oameni care se ițesc timid de după ușile cu belciuge ale cămăruțelor prea mici pentru familiile lor.
Găsești apoi drumul spre etaj, pe o scară care te face să pășești cu grijă, ca pe un pod suspendat și să răsufli ușurat o dată ajuns pe culoarul curat din fața apartamentelor, unde vezi rufe proaspăt călcate și mult mai multă lumină decât la parter.
Toți oamenii de aici au un dar aparte, prin care te fac să nu-i privești cu milă, ci cu respect. Sunt îmbrăcați curat, își dau copiii la școală și unii au locuri de muncă stabile, care le asigură hrana zilnică. Încearcă să facă rai din ce au și nu se vaită. Au învățat să se gospodărească în condiții grele, așa că păstrează apa în care spală rufe sau vase, ca să o arunce în vasul de toaletă.
„Sunt mulțumită că am unde să stau, după ce s-a întâmplat cu acest imobil în 2010, când unul dintre vechii locatari și-a incendiat locuința, fără să se gândească la ceilalți oameni din casă.
Atunci aveam contracte cu aprimăria, apă, curent, gaz și îmi aranjasem casa, dar după noaptea aceea de groază am ajuns să dormim în stradă, pentru că arsese tot.
Unii au plecat între timp, dar mai suntem 7-8 familii din cele care aveam contracte de închiriere cu AFI”, ne-a povestit Gabriela Marin (54 de ani), cel mai vechi locatar al imobilului.
Femeia s-a născut aici, în vremurile bune ale casei și tot aici și-a adus pe lume cei patru copiii, care sunt mari de acum. Pentru ei și-ar dori însă o viață mai bună, în condiții normale, așa că în ultimii ani a tot depus cereri la Primărie pentru un spațiu locativ, ajungând pe locul 4 al listei de priorități, dar s-a blocat acolo. Între timp a reușit să zugrăvească și să amenajeze una din camere, pentru doi dintre copii.
Oamenii susțin că nu știu statutul clădirii și că au tot cerut în zadar să li se prelungească actele, să plătească chirie, așa cum făceau pe vremuri, dar de 10 ani nu li s-a mai aprobat prelungirea.
Pe site-ul Primăriei Capitalei, apar însă trei cereri de revendicare depuse în baza Legii 10, pentru imobilul respectiv, încă din 2001, dar nu există informații publice legate de modul în care s-au finalizat cererile.
Acum au datorii imense la apă, după ce, spun ei, un fost locatar ar fi fugit cu banii pentru plata facturilor. Penalitățile adunate în ani fac suma imposibil de achitat peste noapte, dar oamenii susțin că dacă li s-ar face contracte și li s-ar aproba plata eșalonată, ar fi dispuși să achite cele 45.000 de lei restanță.
„Nu știu dacă ne poate ajuta cineva să intrăm în legalitate și să trăim în condiții decente. Cu bune, cu rele, ne-am obișnuit în locul ăsta. Sunt casele noastre, așa șimple cum sunt. Am văzut atunci, la incendiu ce înseamnă să rămâi pe drumuri și nu mai vrem să trecem prin asta. Bine că suntem sănătoși și că avem un acoperiș pentru familiile noastre, a spus Florentina Daniela Cocoș, care este de 12 ani locatara imobilului.
