Politehnica bucureșteană împlinește 200 de ani de la înființarea sa ca unitate de învățământ tehnic superior. Aici au fost educați mari specialiști ai științelor exacte din România și mari inventatori. La începutul secolului XX, Școala avea un nivel atât de înalt, încât primul doctorat susținut aici în 1936 a fost al unui american: Welton Joseph Crook.
În 1818, cărturarul ardelean Gheorghe Lazăr înființa “Școala Academicească, Matematicească și Filosofească” la Mănăstirea Sfântul Sava din București. Erau primele cursuri de ingineri contabili din Țara Românească.
“Noi am împărțit această istorie de 200 de ani a învățământului tehnic superior în mai multe etape. Prima etapă a fonst numită «Începuturile», de la 1818 până în anul 1867. În prima etapă, destul de grea, Bucureștiul a fost ocupat de puteri străine, am avut epidemii de ciumă, am avut revoluții, dar școala a dăinuit, iar cursurile școlii au fost urmate de personalități importante ale culturii românești. Ne gândim la Petrache Poenaru, cel care în timpul studiilor brevetează primul toc rezervor din lume, mai întâi la Viena, apoi la Paris (brevet 3208, din 25 mai 1827), cu titlul «Condeiul portăreț fără sfârșit, alimentându-se însuși cu cerneală»”, ne-a spus Aurel Tudorache, directorul Muzeului Universității Politehnica din București. Acest muzeu deține unele din cele mai importante exponate ale tehnicii românești, legate de Politehnică.
Politehnica bucureșteană împlinește 200 de ani de la înființarea sa ca unitate de învățământ tehnic superior. Aici au fost educați mari specialiști ai științelor exacte din România și mari inventatori. La începutul secolului XX, Școala avea un nivel atât de înalt, încât primul doctorat susținut aici în 1936 a fost al unui american.
A doua etapă, conform catalogării muzeografilor, începe 1867, când “Școala Academicească” se transformă în Școală de poduri și șosele. Etapa aceasta, care ține până în 1920, a însemnat o maturizare a învățământului tehnic superior.
Politehnica bucureșteană împlinește 200 de ani de la înființarea sa ca unitate de învățământ tehnic superior. Aici au fost educați mari specialiști ai științelor exacte din România și mari inventatori. La începutul secolului XX, Școala avea un nivel atât de înalt, încât primul doctorat susținut aici în 1936 a fost al unui american.
Începând cu anul 1890, conducerea școlii a propus o comisie pentru a se putea aprecia dacă românii și nu numai ei, pregătiți la școlile tehnice din străinătate aveau gradul de cultură comparabil cu “Școala Națională de Poduri și Șosele”. Adică exista un mare interes în privința calității de nivel european a învățământului tehnic românesc.
Menționăm doar că Gogu Constatinescu, absolvent al Școlii Politehnice, este cel care a construit prima cutie de viteze automată din lume. Aceasta a făcut senzație la Salonul auto de la Paris din 1926. Gogu Constantinescu a fost inclus în galeria marilor inventatori ai lumii într-o fotografie în care este așezat alături de Curie, Enstein sau Edison.
În acest context, în anul 1920 “Școala Națională de Poduri și Șosele” devine “Școala Politehnică București”. Primul rector al Școlii Politehnice este Nicolae Vasilescu Carpăn, profesor foarte important al Școlii Politehnice cu preocupări deosebite pentru construcția unor pile electrice cu funcționare îndelungată, numite “Pilele Carpăn”.
Aceste pile funcționează și astăzi, la peste 68 de ani de la realizarea lor. Folosesc temperatura mediului ambiant pentru a produce curent electric și se presupune că încalcă principiul al doilea al termodinamicii. Până acum, aceste obiecte nu au fost studiate foarte riguros de oamenii de știință. În fine, profesorul Nicolae Carpăn împreună cu profesorii Traian Negrescu și Eugen Chirnoagă au format prima comisie de doctorat a Școlii Politehnice, în 1936. Cu această ocazie, ei au examinat teza de doctorat a unui profesor de metalurgie din Statele Unite al Americii. Americanul venise în România interbelică să-și dea doctoratul în chimia metalurgiei tocmai pentru prestigiul internațional al acestei școli superioare. Au urmat primul calculator românesc, CIFA 1, în 1957, primul laser românesc, în 1962 și multe alte realizări ale unor oameni care au trecut prin Politehnica bucureșteană.
