Sergiu Bălan-astrolog
Deși se vorbește despre un război împotriva virusului, se pare că nu este singurul! Adică, avem , în prim-plan, această luptă a locuitorilor planetei Pământ cu perfidul, etc. virus Sars Cov-2, iar, în fundal, se derulează războiul politico-economic (ce poți face, politica și economia merg mână în mână). Și, firește, ne referim, în primul rând, la conflictul sino-american. Sau, americano-chinez. Deocamdată, suntem la faza pe declarații și, cu puțin noroc, poate rămâne așa!
Ne place sau nu, pandemia a evidențiat adevăruri incomode – cam toată lumea este într-o dependență mai mare sau mai mică de… China! Materiile prime pentru medicamente vin din China, electronicele vin din China, cele mai diverse mărfuri, necesare traiului de zi cu zi, vin din China!
Pentru că, în China, mâna de lucru este ieftină și numeroasă. Pentru că, transferând producția în China, marile companii occidentale au obținut profituri uriașe. Și, iată cum, în momentul în care China a colapsat (prin reducerea/oprirea activităților economice și prin închiderea granițelor), restul lumii s-a confruntat cu o mare de probleme. Actualmente, statul chinez deține cea mai mare rezervă de bani, la nivel mondial. Și, când ai bani, ce faci? Shopping!!!
Așa că, statul chinez a achiziționat (la prețuri foarte mici) companiile occidentale detașate pe teritoriul său, devenind acționar majoritar. Ca să nu mai amintim că tot China a preluat, în timp, datoriile multor țări europene, contractele de construcție pentru infrastructură, active din domenii ca energia, chimia, IT. Tot ale chinezilor sunt peste 4 aeroporturi și 6 porturi (inclusiv portul Pireu), parcurile eoliene din peste 9 state europene, vreo 13 echipe profesioniste de fotbal, Deutsche Bank, Daimler, MG și Volvo, etc. Când Huawei face angajări, Alcatel și alții fac disponibilizări…
Analizele Bloomberg arată foarte clar un lucru – Europa este cumpărată, la bucată, de către chinezi. Problema este că, de obicei, odată cu aceste preluări, vin la pachet și influențe ale politicului și socialului din China unde, după cum se știe, nu domnește deloc democrația! Astfel, Bruxelles-ul se simte nevoit să o lase mai moale cu critica la adresa autorităților chineze privitor la nerespectarea drepturilor omului, de ex.
În China, presa este cenzurată, iar jurnaliștii care nu se conformează realităților zac în pușcării, internetul ”se bucură” de același tratament al cenzurii informațiilor incomode, dreptul la libera exprimare este doar o vorbă goală.
De niște ani, se face identificarea facială, chinezii ajungând la reale performanțe în acest domeniu. Dar, ne mai gândim și la felul în care au crezut de cuviință să gestioneze criza sanitară provocată de Covid-ul scăpat de la ei. Televiziunile și site-urile de știri de pe întreg mapamondul au arătat imagini cu chinezi snopiți în bătaie și reținuți, de către forțele ”de ordine” pe motiv că erau ”recalcitranți”, autoritățile arestând la domiciliu un oraș de 11 milioane de locuitori.
Astfel, avem o imagine și mai concretă a ceea ce presupune viața în China comunistă și totalitară. Fie la ei! Atât că, oameni deștepți, influenți și bine informați din Uniunea Europeană nu sunt deloc încântați de perspectiva ca UE să devină o colonie a Chinei, așa cum se pare că este, deja, continentul african.
Să aruncăm o privire pe harta Chinei (a Republicii Populare Chineze), hartă ridicată pentru data de 1 octombrie 1949, ora 15.01, Beijing – când Mao Zedong a proclamat crearea R.P.C.
China este nativ Balanță și are ascendentul în Vărsător.
Ascendentul (și prezența lui Uranus în Rac, semnul poporului) explică atât avansul tehnologic pe care țara l-a dobândit, grație faptului că a copiat tot ce se putea copia de la occidentali (aici trebuie menționat că spiritul inventator al chinezilor s-a manifestat odată, demult – hârtia, praful de pușcă, mătasea, porțelanul, roaba, etc.; în perioada modernă, chinezii și-au făcut un obicei din a copia absolut orice se poate copia din ceea ce inventează și realizează Occidentul, inclusiv America), dar și cuvântul de ordine valabil la chinezi – Revoluție!
Venirea la putere a comuniștilor, Marele Salt Înainte (reforma socio-economică inițiată de președintele Mao, între 1958-1961), Revoluția Culturală inițiată în 1966, toate aceste evenimente au decurs sub semnul lui Uranus, stăpânul Vărsătorului. Luna, plasată în prima casă (practic, pe ascendent), arată rolul important al poporului (este o republică populară), iar trigonul cu Soarele semnifică relația specială dintre popor și conducător.
Deși, uneori, au fost și derapaje de la idealul afișat – cele 45 de milioane de victime ale Marelui Salt Înainte (cei mai mulți, morți din cauza foamei), plus victimele aferente oricărui gest de nesupunere din partea cetățenilor care cereau… demnitate și democrație (vezi Piața Tienanmen în 1989, etc.). Auzi, pretenții!
Nu-i de mirare că are armata cea mai numeroasă din lume și nici al doilea cel mai mare buget destinat apărării (după SUA), dată fiind prezența conjuncției Pluton/Marte în Leu.
Aspectul menționat mai spune că există o mare dorință de dominare, dublată de o uriașă ambiție; Leul, semn conducător, vorbește despre dominație mondială, iar Pluton adaugă și cruzime. Este foarte clar că statul chinez nu va renunța la acest desiderat, la Marele Vis Chinezesc, întrucât conjuncția cu pricina aspectează Axa Destinului plasată (atenție!) cu Nodul Nord Lunar în Berbec, semnul lui Marte (zeul războiului).
China este războinică – atât cu propriul popor, cât și cu alții, dacă va fi să fie! Foarte interesant este simbolul sabian al Meridianului (conducătorul), la 24 grade Scorpion – Mulțimi venind la poalele muntelui, ca să asculte un om inspirat… Au și chinezii astrologii lor. Scorpionul explică atitudinea suspicioasă față de exterior (dușmanul de clasă și de neam) și, alături de conjuncția Mercur/ Neptun, reacția neprietenoasă la critică, oricât ar fi de constructivă.
Ascendentul activează o stea fixă, Altair, ale cărei atribute sunt curajul, impulsivitatea, duritatea, faptul că nu se precupețește nimic pentru a se obține ceea ce se dorește; este o stea care favorizează avocații și militarii. Parcă se leagă toate, nu-i așa?
China modernă este creația lui Mao Zedong, primul conducător al R.P.C., un dictator prin excelență – Capricorn cu Ascendent în Capricorn, încăpățânat peste poate, crud, inflexibil, bolnav de putere (Soarele în semnul puterii și Luna în Leu, semnul conducătorilor) și deloc sensibil la doleanțele supușilor, dispus să sacrifice orice pentru a-și vedea visul împlinit.
Creatorul și creația au, întotdeauna, ceva în comun! Mao întregește galeria celor mai mari tirani și criminali ai istoriei, fiind, la loc ”de cinste”, alături de Hitler, Pol Pot, Lenin, Idi Amin, etc. (din păcate, istoria umanității nu duce lipsă de demenți în postura de conducători).
Printre faptele de arme ale Conducătorului iubit amintim ocuparea barbară și anexarea Tibetului (în condițiile în care acolo nu exista populație chineză) în 1951, cu distrugerea a șase mii de temple și mănăstiri budiste (practică urmată până în anii `70), masacrarea a mii de călugări și uciderea a peste 1 milion de locuitori pașnici din acest teritoriu eminamente spiritual, dar și supunerea propriului popor la teroare, umilințe și înfometare, etc.
Dictatura lui Mao Zedong a excelat prin cruzime, încurajarea delațiunii, transformarea unui popor într-o masă amorfă, formată din indivizi echipați în salahori, lipsiți de cele mai elementare drepturi. De fapt, aveau dreptul (adică obligația sacră) de a-l venera pe Conducător și de nu a mișca în front; în fond, doar un nebun putea să fie nemulțumit de ”binefacerile” Revoluției maoiste! Lui Mao i-a urmat Deng Xiaoping, un Geamăn inteligent și diplomat, care a înțeles că dictatura nu este o soluție și că ”Pisica bună nu este cea albă sau cea neagră, ci pisica ce prinde șoareci”.
Prin urmare, a trecut urgent de la economia planificată la cea mixată cu economia de piață, democratizând viața socială și deschizând China spre lume.
În timp, China a ajuns ceea ce este astăzi, mai dispusă ca niciodată la dictatură, expansiune și dominație.
”Problema” este că Universul are alte Planuri… Adică, merge către evoluție, independent de voința oamenilor, în general și mai ales a dictatorilor lumii, în special. Dictatura și noua vibrație a dimensiunii spre care ne îndreptăm – a 4-a și, curând, a 5-a sunt direcții total opuse.
Evoluția spirituală presupune un salt al conștiinței, iar libertatea este cea mai importantă. Or, asta e o mare problemă pentru dictatori, întrucât oamenii cu conștiință superioară (și, aceștia sunt din ce în ce mai mulți) nu vor accepta tirania, teroarea instituționalizată, botnița, călușul, lesa, spălatul creierului, uniformizarea până la ștergerea personalității individuale și celelalte atribute ale dictaturii.
Pentru China, de ex., tranzitele planetelor Saturn și Pluton predispun la schimbări foarte mari. La finele anului, conjuncția Jupiter/Saturn (a generațiilor) se va forma pe Luna natală a Chinei, iar Jupiter va face conjuncție cu poziția natală, deschizând un nou ciclu de evoluție în istoria acestei țări.
Este vorba despre evoluție spituală, cooperare, respect pentru individ, despre eliberare, iar opoziția la vibrațiile Universului poate conduce chiar și la schimbarea regimului.
De fapt, dictatorul (în general) este o ființă cu probleme serioase de personalitate și foarte nesigur pe el. Un om sigur pe el nu are nevoie de instrumente represive pentru a implementa o idee, un ideal; el explică, cointeresează, convinge și se adaptează, etc. Iisus Hristos nu a fost dictator. Buddha nu a fost dictator. Un dictator este un om foarte singur. Nimeni nu-l iubește, fiindcă, vorba Poetului, ”Iubirea cu forța se cheamă viol!”
Dacă judecăm harta astrală a Chinei ca pe cea a unui individ oarecare – și nu din perspectiva astrologiei mondiale – putem spune că nu este cea mai potrivită persoană pentru o relație.
Nu-i de mirare că sociologi, istorici și politologi din întreaga lume îi atenționează pe conducătorii Uniunii Europene ar trebui să se gândească de două ori (cel puțin) ce anume să aleagă: o relație cu o democrație imperfectă (SUA) sau o relație cu o dictatură perfectă (China). Și, prin extensie, lumea întreagă ar trebui să chibzuiască asupra modelului de urmat – imperfecta democrație occidentală sau perfecta dictatură chineză.
