Obiceiuri medievale ale Bucureștilor: La Înviere, domnitorul ”taxa” boierii de cai
Ultima Ora Social

Obiceiuri medievale ale Bucureștilor: La Înviere, domnitorul ”taxa” boierii de cai

Învierea era un moment deosebit de fastuos la Curtea Domnească din Bucureștii Evului Mediu. Pe lângă faptul că se trăgea cu tot armamentul din dotare, exista obiceiul ca domnitorul să ”taxeze” boierii de cai, printr-o ”datină” special inventată. Mesele îmbelșugate se stropeau din plin cu vinuri autohtone și de import și, în special, cu multă cafea – băutură la modă sub suzeranitatea turcească. 

Obiceiuri medievale ale Bucureștilor: La Înviere, domnitorul ”taxa” boierii de cai

Marile noastre sărbători creștine erau rânduite la Curtea Domnească din București după felul celor împărătești de la Țarigrad, se arată în volumul ”Bucureștii în sărbătoare”, de Lelia Zamani. Cum Paștele era cea mai importantă dintre sărbători, fastul era pe măsură, domnitorii preluând toate obiceiurile, ceremoniile și alaiurile împăraților bizantini. În noaptea Învierii domnitorul, îmbrăcat în căbăniță (veștmânt de mare preț purtat doar la ceremoniile de maximă importanță: la înscăunare, la Crăciun și de Paște) se ducea la biserica din Curtea Domnească, unde îl așteptau mitropolitul, arhiereii, egumenii tuturor mănăstirilor din București și toți boierii. După ce era citit în biserică Canonul Sâmbetei, vodă, împreună cu toți cei de față, se duceau la Divanul cel mare (unde se ținea sfatul domnesc alcătuit din boierii de Divan, spre deosebire de Divanul cel mic, unde se înfăptuiau ceremoniile de  mai mică importanță) , unde se făcea câtarea sfintei Învieri.

Cînd începea canonul Învierii, mergeau iarăși în biserică, de unde ieșeau după terminarea lui cu lumânările aprinse, îndreptându-se, dacă timpul era bun, spre curtea ca mare a palatului, unde se afla biserica Curții domnești, iar dacă vremea nu permitea acest lucru, ”înăuntru spre Doamna” unde erau pregătite scaunele și jilțurile destinate domnului, mitropolitului, boierilor și arhiereilor.

Obiceiuri medievale ale Bucureștilor: La Înviere, domnitorul ”taxa” boierii de cai

Logofătul Curții avea datoria să-l înzestreze pe Domnitor, pe soția acestuia și pe copiii lor cu o cruce legată cu „năfrămi grele” cusută cu ”sârmă” ori „fir”, acolo unde crucea era ținută cu mâna. Obiceiul purtării crucilor  de către membrii familiei domnitoare la un asemenea eveniment a pierit cu timpul, devenind apanajul clericilor. Dacă, din anumite motive, Doamna nu cobora împreună cu Vodă, vornicul ei avea grijă să meargă la logofăt și să ia crucea pregătită pentru ea. De asemena, mitropolitul și arhiereii aveau cruci în mâini. Ceremonia continua în spațiu deschis. Mitropolitul se închina, săruta crucea și Evanghelia  și, întorcându-se către cei de față, binecuvânta întreaga adunare. Domnitorul se îndrepta spre el, sărutând la rândul său crucea și Evanghelia. Apoi mitropolitul săruta crucea din mâna domnitorului. În cinstea ceremoniei Învierii se făceau auzite tunurile, însoțite de puștile pe care le avea armata. Muzica militară răsuna și ea cu putere.

Obiceiuri medievale ale Bucureștilor: La Înviere, domnitorul ”taxa” boierii de cai

După terminarea slujbei, domnitorul mergea la spătărie (sala tronului domnesc) și se așeza pe tron. Ceilalți intrau pe rând, se închinau înainte lui și se așezau la locurile lor. Erau serviți cu băutură, dulciuri și cafea. Apoi se duceau în odăile doamnei unde erau serviți din nou cu cafea. Dacă nu se făcea masă mare, domnitorul se retrăgea în camerele sale, iar boierii plecau la casele lor. În cazul în care dregătorii și înalți prelați erau poftiți la masă, după ce domnitorul pleca în apartamentele sale pentru odihnă, se îndreptau și ei spre casă pentru a reveni mai târziu, când se făcea ora la care fuseseră invitați.

Obiceiul era ca la a doua Înviere, din duminica Paștelui, domnitorul împreună cu boierii să fie prezenți, fiind din nou sărutată crucea și Evanghelia. Tunurile și puștile trăgeau din nou și nu lipsea nici tradiția cu tot soiul de dulcețuri și cafea, după ieșirea de la biserică. A doua zi, lunea, domnitorul, conform unui obicei vechi, nu le spunea boierilor când trebuie să fie la biserică, ci se ducea singur și, cum constata lipsa vreunui boier, trimitea un slujbaș să-i ia acestuia uncal din grajd și s-l ducă în grajdul său. Când domnitorul ieșea din biserică, boierii trebuiau să întindă ”năfrămile lor” de la ușa bisericii până la ușa spătăriei, iar în spărătie să întindă covoare. Celor de la curte li se dădeau în acestă zi tot felul de daruri de la vistierie, care erau consemnate în catastiful domnesc. A treia zi veneau la Curtea domnească toți egumenii de la mănăstirile bucureștene și închinau domnului un miel gras drept plocon.

Obiceiuri medievale ale Bucureștilor: La Înviere, domnitorul ”taxa” boierii de cai

În a patra zi, domnitorul și boierii mergeau la Colentina, unde dregătorii săi urmau să se întreacă în jocul halcalei și geridului (nume al unui joc turcesc în care călăreții aruncau din galop un băț în formă de suliță  spre o țintă careera un cerc din fier – halcaua).

De Paște, domnitorul ierta anumite pedepse sau hotăra micșorarea altora. În timpul mesei din ziua de Înviere mitropolitul spunea rugăciunea ”Tatăl nostru…”, iar când ajungea la cererea: ”Și ne iartă nouă păcatele noastre…”, se oprea, iar logofătul Curții domnești citea lista celor care urmau a fi iertați și a celor cărora li se hotăra reducerea pedepsei.

Voi ce părere aveți? Așteptăm comentariile voastre mai jos.