În 1986, un bloc din București a fost mutat, cu locatari cu tot, pe o distanță de 14,4 metri. Nimeni nu a simți nici o zdruncinătură. Printre locatari se număra și dr. inginer Radu Petrovici, profesor la Universitatea de Arhitectură ”Ion Mincu”. ”Mă plimbasem cu vaporul, cu avionul, cu elicopterul… dar cu blocul, nu mă mai plimbasem”, a explicat Radu Petrovici.
Radu Petrovici este o somitate pe probleme de ingineria cosntrucțiilor. A predat atât la Institutul ”Ion Mincu”, cât și în străinătate. În activitatea sa de inginer în costrucții a avut parte de o experiență indedită în anul 1986. În acel moment se punea problema realizării metroului pe direcția Piața Victoriei – Dristor și de realizarea actualei Șosele Ștefan cel Mare. Mai precis, lărgirea drumului. În acea perioadă, blocul în care locuia Radu Petrovici se afla exact acolo unde trebuia să fie lărgită artera de circulație.
”Casele din jur au fost dărâmate repede, dar pentru bloc se aștepta un semn de la Ceaușescu”, a spus Radu Petrovici.
Între timp, în România se brevetase deja o soluție tehnică de mutare a clădirilor fără a fi dărâmate. Este vorba despre celebra soluție a regretatului inginer Eugeniu Iordăchescu.
Soluția începuse deja să se aplice în cazul imobilelor monument istoric care trebuiau salvate de la demolare.
Ceaușescu, care cunoștea acesată posibilitate, a cerut ca blocul să fie mutat și el. Ceea ce s-a întâmplat: imobilul a fost deplasat pe șine, cu locatari cu tot, pe o distanță de 14,4 metri către interiorul cartierului, pentru a se putea lărgi șoseaua și a se construi metroul.
”Blocul are vreo 7.000 de tone. Operația, pregătirea, s-a făcut repede. Blocul a rămas racordat la utilități pentru că s-au făcut racorduri flexibile, apă potabilă, ape uzate, curent electric, tot. De la etajul unu în sus apartamentele au fost în perfectă funcțiune. În ziua respectivă ne-am adunat la etajul întâi, cu votcuța și cu ce trebuie și ne-am plimbat cu blocul. Zburasem cu elicopterul, cu avionul, cu vaporul, dar uite că până la urmă m-am deplasat 14,4 metri și cu blocul, timp de vreo cinci ore”, își amintește Radu Petrovici.
