Cum se fură viețile oamnilor: “Testamentele fantomă” ale mafiei imobiliare

“Am cheltuit deja o avere cu avocaţii şi nu înteleg cum de nu vrea  nici o instituţie a statului să vadă un fals atât de grosolan”, îşi începe povestea Gheorghe Adrian Dinescu. Este vorba despre un imobil din București retrocedat în baza unui testament care nu există unor teleormăneni de către fostul primarul Adriean Videanu.

Pe scurt, familia lui Gheorghe Adrian Dinescu a fost evacuatră din casa în care locuia, în anii ’70, pentru că imobilul a fost dărâmat ca urmare a sistematizării ceauşiste. Au primit un apartament într-o clădire din strada Dr. Turnescu nr. 12. Menţionăm că la această adresă există trei imobile, cu 20 de paratamente, contruite în perioada interbelică – toate la nr. 12.

În 1996 au început demersurile pentru cumpărarea locuinţelor, în calitate de chiriaşi la stat. Li s-a confirmat oficial că nu există moştenitori, apoi au cumpărat locuinţa, inclusiv familia Dinescu.

În anul 2008, o familie de teleormănen notifică Primăria Capitalei şi cere cele trei imobile de la adresa Dr. Turnescu nr. 12. Primarul general, Adriean Videanu, le restituie în natură clădirile, mai puţin apartamentele care fuseseră deja cumpărate de cumpărători de bună credinţă. Pentru acest apartamente emite o dispoziţie de „măsuri reparatorii în echivalent”, adică bani, pentru cei ce revendicaseră imobilele.

Videanu îşi argumentează deciziile  astfel: „Notificatorii au făcut dovada calitaţii îndreptăţite  în baza testamentului autentificta sub numărul 4027/1995, certificatul de moştenitor nr. 216/1979 şi certificatul de legatar nr. 47/2004, iar imobilul la data preluării abuzive a fost proprietatea numitei Mihăescu Ella în vaza actelor de vânzare nr. 8410/1923 şi 15796/1927”.

În mod straniu, nici unul din documentele menţionate nu are nicio treabă cu imobilele din strada Dr. Turnescu nr. 12.

În testamentul 4027, un teleormănean face legatar universal alt teleormănean, dar nu spune pe ce bunuri;  în certificatul de moştenitor nr. 216, o teleormăneancă lasă moştenire o casă în Roşiorii de Vede şi câteva carnete CEC; în certificatul 47 un notar din Videle (!) certifică faptul că nişte teleormăneni moştenesc o casă în Roşiori şi una în Bucureşti (!), strada Mendeleev, dar fără referire la imobilele din str. Turnescu nr.12.

„Nimeni nu vrea să vadă că este un caz penal”

În ceea ce priveşte fosta proprietară interbelică din Turnescu 12, Ella Mihăilescu, nu se face nicio legătură între aceasta şi notificatori.

În fine, după ce obţin deciziile lui Videanu, notificatorii dau în judecată toţi locatarii, inclusiv cumpărătorii de bună credinţă, care fusesră exceptaţi de la restituirea în natură.

„Nu există nici o dovadă că cei cărora li s-au retrocedat imlobile din Turnescu ar avea vreo calitate în acest sens. Este invocat mereu un testament olograf al Ellei Mihăescu, document pe care nu l-a văzut nimeni. Fără acest document, aşa cum spune vicepreşedintele Uniunii Notarilor Publici (Vasile Varga – n.r.), nu există retrocedare legală. Vor să îmi ia locuinţa prin fals şi uz de fals! Şi nu vrea nimeni să vadă că acesta este un caz penal!”, a concluzionat Gheorghe Adrian Dinescu.

În mod straniu, aceiaşi „moştenitori” au primit, în 2001, la scurtă vreme de la apariţia Legii 10, de la primarul general Traian Băsescu de data aceasta, un imobil cu subsol parter şi două etaje în strada Mendeleev nr. 44, lângă Piaţa Amzei. Băsescu a fost mai ferm decât Videanu: a dat blocul fără să se obosească să mai spune de ce.

Adrian Videanu spune că a fost obligat să semneze!

”Va rog să luaţi în considerare următoarele elemente cu privire la procedura de decizie în cadrul Primăriei Municipiului Bucureşti pentru un  astfel de caz :

– Pentru Legea 10,  Primăria Municipiului Bucureşti  a avut o comisie formată din aproximativ 15  persoane (expertiza juridică, cadastru, patrimoniu, etc). Aceasta a fost condusa de un Viceprimar, în calitate de Preşedinte.

– Primarul General NU participa la lucrările acestei comisii. Primarul General, în virtutea atribuțiilor legale, INVESTEA CU AUTORITATE prin semnare, o decizie a comisiei.

– În situația în care o lucrare nu avea toate semnăturile, Primarul General cerea  explicații suplimentare, neputând invalida o decizie a comisiei.

– Dacă însă Primarul General nu semna‎, putea fi acuzat de abuz în serviciu.

Strict referitor la subiectul pe care-l menţionati, nu cunosc detaliile. Puteţi însă solicita  Primariei Municipiului Bucureşti, Direcţiei juridice, detalii suplimentare”, a spus pe această temă Adriean Videanu.

A luat haine de pomană, după care a luat şi casa

„Aceaşi gaşcă a primit mai multe locuinţe în Bucureşti în baza unui testament olograf pe care nu l-a văzut nimeni, deoarece nu există. Acesta este menţionat într-o hotărâre judecătorească din 1977 care spune că o anume Ella Mihăescu răsplăteşte trei femei care o îngrijeau cu hainele şi mobila din casă. Nici vorbă despre vreun imobil. Mai mult, nu există dovada că Ellei Mihăescu i-ar fi luat comuniştii imobilul din Turnescu în mod abuziv. Cazul este foarte grav. Există deja dosare penale pentru aceste afaceri imobiliare”, ne-a spus avocatul Marian Ureche, reprezentantul câtorva dintre familiile afectate de „afacerile” imobiliare ale Primăriei.

Hocus – pocus: chitanţă CEC adusă din viitor

Un caz hilar face obiectul unui alt dosar, privind o garsonieră din zona Baicului. Aneta Morar a primit de la o bătrâna pe care o îngrijea garsoniera în care locuia octagenara. După decesul acesteai, se trezeşte că cineva sparge uşa garsonierei şi se instalează. Era un prioprietar care în anii ’90 cumpărase de la aceeaşi bătrână aceeaşi garsonieră contra sumei de… 500 de dolari, cu amendamentul să o lasă în locuinţă până la momentul decesului.

În fine, păgubita face plângeri, deschide procese şi începe să cerceteze documentele. „Actul de vânzare al celor care au spart uşa garsonierei este datat 19 septembrie 1995. Actul este taxat prin chitanţa CEC nr. 0348582.  Ghiciţi ce: chitanţa a fost emisă de CEC în data de 21 septembrie 1995, adică la două zile după ce s-a făcut referire la ea pe contractul notarial. E ca şi cum cineva s-ar fi dus în viitor, ar fi memorat numărul documentului din chitanţierul CEC şi s-ar fi întors în timp să îl pună pe actul de vânzare. Aşa ceva nu poate exista decât în cazul unui fals”, a spus Aneta Morar.