Sfinții Serghie și Vah sunt prăznuiti pe 7 octombrie și au trăit în vremea împăratului Maximian (286-305). Chiar dacă erau tineri, împăratul le-a acordat funcții înalte în Școală Centiliilor: Serghie a fost „primicer” (primicer este acela al cărui nume este scris primul pe lista oficial recunoscută a conducătorilor, așadar persoană marcantă, prima înscrisă) și Vah „secundicer” (secundicer este acela care se află al doilea într-o castă).
Școală Centiliilor, constituită pe vremea lui Dioclețian, a format diviziuni de elită ale armatei române, care îndeplineau ordinele împăratului însuși și funcționau de asemenea în calitate de corp de instruire a ofițerilor. Mai târziu, aceste diviziuni de elită au fost transformate în garda imperială și detașament de onoare.
Ei erau creștini în ascuns, căci împăratul era un persecutor al creștinilor. Au fost descoperiți lui Maximian că se închinau lui Hristos, motiv pentru care li s-a cerut să jertfească idolilor. Aceștia, refuzând să aducă jertfe zeilor, au fost lipsiți de însemnele demnității militare, îmbrăcăți în haine femeieșți și purtați prin cetate, în semn de batjocora.
Pentru că nu au lepădat credință în Hristos nici după această batjocorire, au fost duși în cetatea Varvalisa, spre a fi supuși chinurilor de împăratul Antioh. În drum spre această cetate, li s-a descoperit îngerul și le-a vestit că „Pentru nevoință voastră veți lua cununile biruinței de la Domnul Iisus Hristos, Care va fi alături de voi în suferință voastră, dându-va ajutorul Sau până ce îl veți calcă pe vrăjmașul diavol sub picioarele voastre“.
În această cetate Sfântul Vah și-a dat duhul în urmă torturilor, iar Sfântul Serghie a fost decapitat.
