Pe 22 august 1911 era descoperit furtul tabloului ”Mona Lisa” de Leonardo da Vinci, un eveniment care a transformat lucrarea respectată în rândurile specialiștilor într-o adevărată ”vedetă” pentru publicul larg din întrega lume.
Un pictor francez, Louis Béroud a intrat în muzeul Luvru pe 22 august 1911 cu intenția de a lucra la o schiță realizată după tabloul lui Leonardo da Vinci. Când a văzut că lucrarea nu este expusă, i-a întrebat pe paznici ce se întâmplă iar aceștia i-au spus că probabil a fost luată pentru câteva ore pentru a fi fotografiată. După câteva ore, pictorul a revenit dar tabloul lipsea în continuare. Abia atunci reprezentanții muzeului și-au dat seama că tabloul a fost furat. Muzeul Luvru a fost închis timp de o săptămână pentru a innvestiga dispariția portretului renascentist.
Poliția a investigat mai întâi un artist pe nume Géry Piéret care mai furase din muzeu. Cum acesta nu a putut fi găsit, autoritățile l-au arestat pe un prieten al acestuia, poetul Guillaume Apollinaire. Scriitorul suprarealist era cunoscut și pentru că declarase că muzeul Luvru ar trebui ars. Investigația a mers mai departe și l-a adus în fața anchetatorilor pe tânărul pictor, pe atunci, Pablo Picasso. După interogatorii și anchete, amândoi au fost eliberați.
Autorul furtului era Vincenzo Peruggia. Italianul lucrase la Luvru și reușise să sustragă tabloul pe 21 august, în timpul orelor de vizitare, părăsind muzeul cu lucrarea ascunsă sub haină. Printre motivele sale se afla și acela că își dorea din patriotism ca ”Mona Lisa” să se întoarcă în Italia. Altă variantă era aceea că un prieten al său pregătea mai multe copii ale originalului pe care plănuia să le vândă iar prețul copiilor ar fi crescut dacă originalul lipsea.
Hoțul a fost prins abia la finalul anului 1913, când a încercat să vândă tabloul șefilor galeriei Uffizi, din Florența. ”Mona Lisa” a și fost expusă la Florența pentru două săptămâni, după arestarea lui Peruggia, înainte ca portretul să revină la Luvru, pe 4 ianuarie 1914.
Hoțul a primit o pedeapsă de șase luni de închisoare iar în Italia a fost privit ca un patriot. Gestul său a adus celebritate și tabloului care de atunci s-a confruntat cu mai multe tentative de distrugere. Cineva a aruncat cu acid, în 1956, altcineva a aruncat o piatră, dar de fiecare dată lucrarea a fost restaurată rapid. De atunci, ”Mona Lisa” este protejată de un geam anti-glonț astfel că nici în timpul unei expoziții din Japonia, în 1974, când o femeie nemulțumită de practicile muzeului față de persoanele cu disabilități a atacat lucrarea cu vopsea roșie, nici în 2009, când o rusoaică nemulțumită că nu a primit cetățenia franceză a aruncat un pahar cu ceai înspre tablou, nu s-au înregistrat pagube.
Leonardo da Vinci a pictat ”Mona Lisa” începând din 1503, lucrarea fiind ajungând să fie cunoscută după moartea sa, în 1519. Cunoscut pentru italieni ca Gioconda și drept Mona Lisa pentru restul lumii, portretul a rămas celebru pentru pasionații de artă de-a lungul secolelor. A fost achiziționat de Regele François I, al Franței, care îl găzduise pe Leonardo la Paris, iar în 1505-1506, Raphael a realizat o schiță în cerneală după tablou. După Revoluția Franceză se spune că ar fi fost expus în dormitrul lui Napoleon la Palatul Tuileries. Abia furtul din 1911 a transformat tabloul dintr-o operă respectată în lumea artei într-o adevărată senzație pentru publicul larg, ziarele din întreaga lume scriind despre dispariția capodoperei renascentiste. O variantă contemporană cu lucrarea lui Leonardo este expsă la muzeul Prado din Madrid. Mult timp considerată de asemenea opera lui Leonardo, lucrarea din Spania este văzută în prezent ca un exercițiu realizat de unul dintre ucenicii pictorului.
