Nişa pe care scrie “Zoia”, din Crematoriul Vitan-Bârzeşti, are mereu flori proaspete şi o lumânare aprinsă. Dar urna cu cenuşă a fiicei lui Nicolae Ceauşescu nu mai este acolo de zece ani! Motivul: o poveste de iubire.
Zoia Ceauşescu a decedat pe 20 noiembrie 2006 şi a fost incinerată la Crematoriul Vitan-Bârzeşti. Urna cu cenuşă a fost depusă într-o nişă de la etajul întâi al columbarului, locul unde se află “criptele” incineraţilor, şi acoperită cu o placă din marmură roşie pe care scrie “Zoia”.
“Ea a cerut să fie incinerată. Eu vreau să fiu înhumat. Am decis împreună ca urna cu cenuşa ei să o iau acasă, să fim împreună mereu. Iar când eu voi muri, lângă mine va fi pusă în mormânt şi urna. Vom fi împreună şi dincolo de moarte”, a spus Mircea Oprean.
Ridicarea urnei, care s-a făcut absolut legal, a avut loc la o lună după incinerare, discret. Cenuşa se află acum în locuinţa lui Mircea Oprean, într-un altar special pe care nu are voie să îl vadă nimeni în afară de el.
Mircea Oprean şi întâlnirea de la malul mării cu Zoe Ceauşescu
În 1980, Zoe Ceauşescu l-a cunoscut pe Mircea Oprean, inginer din Sibiu şi cadru universitar la Politehnică.
”La sfârşitul lunii august şi începutul lunii septembrie, când mă aflam în vacanţă pe Litoral, la Eforie Nord, Zoe era la Neptun cu ocazia unei conferinţe internaţionale de matematică. A mers la Neptun cu un prieten, Dodu Petrescu, văr cu Zoe. Dodu a sunat-o pe Zoe şi a spus că se află la Neptun şi a invitat-o la o cafea. Ne-am întâlnit pe terasa Restaurantului Internaţional în cursul după-amiezii. Din prezentarea făcută nu am aflat şi nu ştiam despre Zoe decât că este verişoara lui Dodu. Abia spre sfârşitul întâlnirii, în cursul serii, mi-am dat seama că este Zoe Ceauşescu”, a rememorat cel care avea să devină ginerele cuplului dictatorial trei ani mai târziu, în aprilie 1983.
Foto unicat: ZOE CEAUȘESCU ÎN COPILĂRIE
Anchetat pentru subminarea economiei naţionale
În timpul evenimentelor din 1989, Zoe a fost reţinută împreună cu fraţii săi, Nicu şi Valentin Ceauşescu, şi anchetată pentru subminarea economiei naţionale, ulterior ei fiind cercetaţi în stare de libertate. La începutul lunii ianuarie 1990 a fost reţinut şi soţul ei, Mircea Opran, care a fost ţinut în închisoare până pe data de 8 august 1990, tot pentru subminarea economiei naţionale. ”Cum poate o poveste de dragoste să submineze economia naţională? Nu o voi înţelege niciodată”, a spus Mircea Oprean.
Iubire de dincolo de mormânt
După Revoluţie, Zoe şi Mircea Oprean au fost evacuaţi din vila în care locuiau. A urmat o perioadă în care cei doi au fost nevoiţi să stea la prieteni sau la rude. Fiica soţilor Ceauşescu a făcut demersuri pentru a se reîntoarce la INCREST, însă a fost refuzată de conducerea de atunci a institutului. Zoe a dat în judecată instituţia, dar procesul nu a fost încheiat. Într-un final, a decis să înceteze lupta şi să se pensioneze.
A murit pe 21 noiembrie 2006, în jurul orei 4.00, din cauza unui cancer la plămâni. A fost incinerată la Crematoriul Vitan, apoi urna cu cenuşa ei a fost depusă într-o nişă a crematoriului. După o lună, urna a fost ridică de soţul ei şi dusă acasă.
”Ea a cerut să fie incinerată. Eu vreau să fiu înhumat. Am decis împreună ca urna cu cenuşa ei să o iau acasă, să fim împreună mereu. Iar când eu voi muri, lângă mine va fi pusă în mormânt şi urna. Vom fi împreună şi dincolo de moarte”, ne-a spus Mircea Oprean.
Mircea Oprean se îngrijeşte personal ca nişa de la Crematoriu să aibă mereu flori şi lumânări aprinse. Dar nu pentru a deruta pe cineva, ci pur şi simplu pentru că aşa simte că este corect.
“Am crezut totdeauna în Dumnezeu, doar că în tinereţe mergeam mai rar la biserică!…”
Zoia a încetat din viaţă dictând un poem de dragoste
Cu un sfert de oră înainte de deces, cei doi soţi au decis ce au de făcut pentru ca dragostea lor să fie vie chiar şi dincolo de mormânt, iar Zoia i-a dictat soţului un poem: “Şi cum te visam/ Un gând îmi spuse/ În somn/ Că şi tu mă visezi/ Dar atât de adânc/ Încât la trezire/ Nu ştiu dacă/ De fapt/ Eu nu exist decât/ În visul tău”.
