Sfinţii Mucenici Codrat, Ciprian, Dionisie sunt pomeniţi în calendarul creştin ortodox în 10 martie.
Sfântul Codrat era doctor şi a venit pe lume în timpul împăraţilor romani Deciu (249-251) şi Valerian (253-259), care au declanşat ample persecuţii împotriva creştinilor.
Mama sa, pe nume Rufina, se afla între creştinii din oraşul Corint (Grecia) care încercau să scape de prigoana păgână, fugind în munţi. Fiind însărcinată când a fugit din cetate, i s-au împlinit zilele şi a născut un prunc de parte bărbătească, chiar acolo în pustie, căruia i-a pus numele Codrat. Peste alte câteva zile, Rufina a murit, Codrat rămânând orfan. Dumnezeu a avut grijă de micul orfan, astfel încât el a fost găsit de oameni credincioşi care l-au crescut şi i-au purtat de grijă.
În lume, copilul a învăţat carte şi a devenit doctor. Dar cei mai mulţi ani i-a petrecut în munţi şi pustietăţi, iubind singurătatea şi îndeletnicindu-se în gândirea de Dumnezeu, deşi venea în cetate câteodată pentru anumite trebuinţe.
Sfântul Mucenic Codrat fiind în sihăstrie, unde se aflau şi câţiva dintre cei care îl căutau pentru a se folosi de sfaturile sale: Ciprian, Dionisie, Anecton, Pavel şi Crescent, a fost prins împreună cu aceştia şi aruncat în temniţă.
În timpul persecuţiei împotriva creştinilor declanşată de împăratul Deciu (249-251), un demnitar imperial a fost trimis de acesta în Corint pentru a judeca cetăţenii care nu vroiau să părăsească creştinismul.
Printre cei chemaţi la judecată a fost şi Sfântul Mucenic Codrat care, mărturisind credinţa sa în Iisus Hristos şi neacceptând să se închine zeităţilor păgâne, a fost supus chinurilor şi martirizat prin decapitare.
Mărturisind cu aceeaşi putere credinţa în Hristos, şi prietenii săi Ciprian, Dionisie, Anecton, Pavel şi Crescent au suferit moarte martirică la ordinul aceluiaşi demnitar. (sursa: vol. „Vieţile Sfinţilor”)
