Smaranda Brăescu a fost prima femeie pilot din România, prima femeie parașutist cu brevet din România, campioană europeană la parașutism, în 1931, și campioană mondială în 1932, cu recordul de 7.400 m la Sacramento, SUA. Recordul Smarandei Brăescu nu a putut fi depăşit timp de 20 de ani.
S-a născut în satul Hănțești, județul Galați, în apropiere de Tecuci. Menţionăm că în perioada interbelică, în Tecuci funcţiona una din cele mai importante şcoli de aviaţie din România.
În anii 1924 – 1928 a absolvit cursurile Academiei de Belle Arte din București, secția de Artă Decorativă și Ceramică.
Împătimită a aeronauticii, deşi i se puneau mereu beţe în roate deoarece era femeie, la 5 iulie 1928 a executat primul salt cu parașuta, de la înălțimea de 600 de metri.
La 2 octombrie 1931 câștigă titlul european la parașutism, în urma unui salt de la înălțimea de 6000 de metri, depășind și recordul american de 5384 metri. În urma acestui succes a fost decorată cu Ordinul Virtutea Aeronautică – clasa Crucea de Aur – de Regele Carol al II-lea.
În 1932 a stabilit primul record de traversare a Mării Mediterane în 6 ore și 10 minute, străbătând distanța de 1.100 Km, între Roma și Tripoli. În acealași an 1932, la 19 mai, devine campioană mondială la parașutism, în urma unui salt realizat cu o parașută de construcție românească, de la înălțimea de 7.400 de metri. Acest record, depășit abia peste 20 de ani, a fost omologat de Aeroclubul din Washington.
A făcut parte din Mișcarea Națională de Rezistentă Anticomunistă
Semnatară, alături de alte 11 personalități (între care: generalul Aldea, prof. univ. dr. Grigore T. Popa), a unui memoriu prin care se condamna falsificarea alegerilor din noiembrie 1946, document înaintat Comisiei Aliate de Control, de fapt delegatului american, care l-a predat celui sovietic. A fost condamnată de comuniști la închisoare în contumacie, nefiind găsită în procesul „sumanele negre” ca făcând parte din Mișcarea Națională de Rezistentă [MNR] organizația „HAI” împreună cu comandantul Companiei de Misiuni Speciale din cadrul Batalionului Parașutiști căpitanul Mihail Țanțu și Victor-Ionel Sassu (ofițer parașutist).
Ascunsă de oameni de suflet – prof. univ. Ion I. Gheorghiu din Iași și preotul Matei Dumitru – nu a mai fost găsită niciodată. A fost căutată și de oficialtățile sovietice pentru a face instrucția soldaților sovietici.
O versiune acceptată în general este că a decedat pe data de 2 februarie 1948 și a fost înmormîntată la Cimitirul central din Cluj sub numele de Maria Popescu. Potrivit cercetărilor întreprinse de prof. Neculai Staicu – dar încă neconfirmate – mormântul ei s-ar afla în Cimitirul central din Cluj, unde ar fi fost îngropată sub numele de Maria Popescu la o poziție concesionată în anul 1970 unei alte persoane.
În prezent, o stradă din București a fost denumită în memoria sa.
În decembrie 2010 a fost lansat „Jurnalul celebrei Smaranda Brăescu”, volum semnat de Ana Maria Sireteanu și Tudor Sireteanu, strănepoți ai renumitei parașutiste românce, publicat la Editura Vremea.
