Un experiment psihoterapeutic unic în România a încercat să deslușească de ce sunt pensionarii noștri triști și ursuzi, pe de o parte, și cum să le readucă bucuria de a trăi, pe de altă parte. Se pare că ei nu au reuşit, în 60, 70, 80 de ani de viaţă să trăiască suficient pentru a putea fi fericiţi.
Proiectul psihoterapeutului Mirela Vlădoiu s-a derulat în cadrul Centrului de Zi al Casei de Ajutorm Reciproc a Pensionarilor (CARP) Omenia. Şedinţele se petrec 1/1, adică într epatru ochi, psihoterapeutul şi pensionarul şi au ca obiectiv nu numai identificare problemelor ci şi rezolvarea lor.
Iniţial, bătrânii au fost reticenţi la discuţiile cu terapeutul care conducea discuţia în zone incommode pentru interlocutor. În timp însă, nu numai că au prins încredere şi au spus ce au pe suflet, dar au început să ceară şedinţe de grup, adică de la stadiul de însingurare au trecut la nevoie de socializare. Concluzia: tratementul este bun…
Faptul că se mulţumesc cu puţin este doar o aparenţă
Dintre constatările experimentului este de remarcat, în primul rând, faptul că bătrânii nu se mulțumesc cu puțin, este doar o aparență, în realitate ei au mari așteptări de la societate, de la noi toți, iar sărăcia le afectează foarte mult psihicul, chiar dacă nu se exteriorizează.
De asemenea, tinerii se enervează în mijloacele de transport în comun atunci când sunt îmbrânciți și călcați pe picioare de pensionarii care se fâțâie toată ziua prin autobuze, pentru că au gratuitate. Problema este însă mult mai complexă: ”Atunci când se întâmplă așa ceva să știți că ei vă comunică ceva: Privește-mă și pe mine! Bagă-mă și pe mine în seamă! Pensionarii noştri nu știu să ceară altfel, inadaptarea vârstnicilor din România față de viața socială actuală este foarte mare”, ne-a spus Mirela Vlădoiu.
Se ascund mereu de ei înşişi
Psihoterapeutul a ajuns la concluzia că bătrânii nostri nu știu nici să ofere, nici să primească. Altfel spus, se ascund mereu de cei din jurul lor și de ei înșiși. De aceea, în cadrul şedinţelor pensionarii sunt învățați să se reconecteze la propria lor personalitate. ”Îi învăț să gândească și să spună da și nu, fără să se simtă răniți în interior – pentru că în aceasta constă, până la urmă, calitatea vieții”, a explicat Mirela Vlădoiu.
Psihoterapeutul a mai explicat că problemele pensinarilor din România sunt determinate de traumele interioare pe care le-au suferit în familii cu probleme, în grupuri sociale rigide, în culturi închistate, în sisteme politice inflexibile. Bătrânii nostri și-au trăit copilăria în capiatlismul interbelic, apoi a venit peste ei comunismul dur, apoi din nou capitalismul, tot dur. ”Au fost prea multe șocuri într-o singură viață de om”, este de părere psihoterapeutul.
Aduc în fiecare zi cutii vechi de smântână pentru a lua mâncare gratis
Câţiva pensionari aşteaptă cuminţi porţia de mâncare pe care o primesc zilnic, gratuit, la sediul Centrului de Zi al CARP Omenia. ”Păi avem pensii de 400 de lei. Cu ei plătim întreţinerea, iar de mâncat, venim aici”, spun pensionarii.
La întrebarea despre familiile lor, oamenii au spus că acestea, adică copiii şi nepoţii, aşteaptă ajutor tot de la ei. ”Familiile copiilro noştri sunt mai sărace decât noi”, spun pensioanrii de la masa sufertaşului din plastic (vechi cutii de smântână) pe care îl duc zilnic acasă plin cu bunătăţi – inclusiv felul trei, după cum ţine să specifice o distinsă doamnă din grup.
