Astăzi se împlinesc 41 de ani de la seismul din 1977. Conform specialiștilor, primele clădiri care se vor dărâma la următorul cutremur major nu sunt cele cu bulină roşie, cum s-ar crede, ci palatele ţigăneşti cu turnuleţe. Cele câteva mii de astfel de construcţii din România se vor transforma în moloz la un cutremur de 6 grade pe scara Richter, care să dureze câteva zeci de secunde. Cele mai predispuse unei catastrofe sunt „pagodele” din sudul Câmpiei Române, inclusiv cele din jurul Bucureştilor.
Deşi sunt mari şi dau senzaţia de soliditate, aceste construcţii cu turnuleţe peste turnuleţe sunt foarte şubrede. Toţi arhitecţii care au studiat „stilul ţigănesc” spun că produsele acestei mode ciudate nu au structură de rezistenţă. Pe locul doi vin restul construcţiilor care au fost făcute la grămadă, fără autorizaţie, sau cele care s-au dorit „extinderi” pe structura unor clădiri mai vechi.
Nu se ştie cu exactitate de unde s-au inspirat ţiganii când şi-au ridicat primele palate, după 1990. Există deja în România studii de specialitate asupra lor, făcute de profesori în arhitectură, care nu spun dacă ideea a venit de la vreun stil local, românesc, pe care să-l fi diversificat cu ornamente văzute în filme sau emisiuni TV. Oricum, aceste imobile bizare au reuşit să şocheze încă de la început prin arhitectonica fără cap şi coadă şi mai ales prin multitudinea de turnuleţe tip pagoda puse unul peste altul. În 16 ani au apărut zeci de cartiere sau chiar mini-localităţi ţigăneşti realizate exclusiv după acest calapod. Specilaiştii spun că, deşi lipsită de o estetică în înţelesul canonic al termenului, arhitectura ţigănească este uşor de recunoscut în spaţiul central european şi balcanic, adică au un „ce” unitar. Când vezi pagode ştii imediat că acolo sunt ţigani.
Mulţi au crezut că aceste clădiri cu unul sau mai multe etaje locuibile şi turnuleţe strălucitoare puse una peste alta doar cu scop decorativ, au costat o avere fiecare. Adică ţiganii, neavând în ce să mai bage banii făcuţi în Occident, orin în România, s-au apucat de construit mamuţi din ciment, urâţi la înfăţişare, dar mari şi solizi. Un palat ţigănesc pare a fi realizat cu sute de mii de euro. Dar lucrurile nu stau tocmai aşa. În primul rând costurile au fost mult mai mici, ţiganul având intenţia doar să impresioneze şi mai puţin să cheltuiască banii. Aşa că beneficiarii cu sânge nomad au cerut constructorilor să le respecte indicaţiile: materiale ieftine şi cât mai puţine, fundaţii mici, dar briz-brizuri cât mai multe şi cât mai la vedere. Totul a mers exclusiv pe imaginaţia ţiganului.
Construcţii care nu se potrivesc cu nimic
În cele mai multe cazuri, pentru obţinerea autorizaţiilor s-au prezentat proiecte corect făcute, dar după scoaterea documentelor ţiganul făcea tot ce ştia. Adică modifica proiectul după bunul plac. La darea peste cap a regulilor în construcţie au contribuit şi meşterii zidari, care le-au cântat beneficiarilor în strună, fără să-i avertizeze asupra pericolului. S-a mers pe zicala „clientul nostru, stăpânul nostru” la modul explicit… Luând exemplul primului palat de tip pagodă din ţiganie, întreaga elită a comunităţii a ridicat „gemeni” ai acestuia, pentru a se evidenţia ca aparţinând clasei avute. Aşa au apărut aglomerările de imobile cu turnuleţe în cartierele aşa-zis „bogate” din ţigănie, construcţii care nu se potrivesc cu nimic din mediu înconjurător şi sunt atât de urâte încât doar că nu ţipă. Pentru rommi aspectul estetic nici nu mai are vreo importantţă. Important este să mimeze opulentţa, iar mima să fie acceptată de comunitate.
În 1998, inginerul constructor Ilie Voinescu, specialist în cadrul unei firme particulare, a fost solicitat să verifice structura de rezistenţă a unui palat ţiganesc din sudul Capitalei României, deoarece începuse să se crape, deşi avea doar un an vechime. Specialistul şi-a adus aparatura şi a verificat construcţia. Concluzia a fost că palatul cu trei niveluri este pe cale să se prăbuşească deoarece structura de rezistenţă e discontinuă, pereţii sunt foarte subţiri, fierul beton folosit în plăci e mult mai rar decât normativul iar fundaţia nu are decât 70 de centimetri.
Curios, inginerul Voinescu a mai propus câtorva ţigani cu palate să le verifice soliditatea caselor. A urmarit în special zona Bucureşti, Alexandria şi Giurgiu. Acest perimetru este cel mai zdruncinat în timpul cutremurelor, deoarece terenul moale permite undei seismice să se propage uşor. Mai mult, mişcarea tectonica pornita din Vrancea se izbeşte de Munţii Balcani şi se întoarce în sudul României. Acesta este motivul pentru care localitatea Zimnicea a fost greu afectată de seismul din 1977.
Conform datelor lui Ilie Voinescu, palatele ţiganilor cu zeci de turnuleţe din perimetrul studiat sunt ca nişte castele din carţi de joc. La prima mişcare seismică de peste 6 grade pe scara Richter se fac una cu pământul.
„Palate vag plutitoare, susţinute de colonete ireal de subţiri”
Faptul că aceste construcţii sunt subrede este ştiut şi la Institutul de Arhitectură Ion Mincu. „În cele mai multe cazuri, nimic nu este nici pe departe atât de solid pe cât pare la aceste construcţii. Materialele folosite sunt foarte ieftine şi puse în operă modest. Totul e făcut rapid şi în spiritul de improvizaţie. Când vezi palatele acelea vag plutitoare, susţinute de colonete ireal de subţiri, îţi dai seama că e un mod de a mima importantţa edificiului”, a spus arhitectul Cătălin Berescu.
Deocamdată nu se ştie ce se va întâmpla cu aceste edificii, care sunt un fel de coşciuge în care ţiganii s-au băgat singuri. Cu banii pentru consolidare s-ar putea face o clădire nouă, deci investiţia nu se justifică. Pentru dărâmarea lor este iarăşi nevoie de mulţi bani, având în vedere faptul că sunt multe şi mari. Cel mai probabil vor rămâne în picioare şi… Dumnezeu cu mila!…
În Bucureşti au căzut 33 de clădiri
În 4 martie 1977, ora 21.22, România a fost zguduită de un seism puternic, cu magnitudinea de 7,2 grade Richter. Cutremurul a durat 56 de secunde şi a făcut 1.570 de victime, din care 1.391 în Bucureşti. Majoritatea pagubelor s-a înregistrat în Capitală, unde s-au prăbuşit 33 de clădiri.
Conform Hotărârii de Guvern 548/2008, privind strategia în situaţiile de urgenţă, în România cutremurele de peste 7 grade Richter se repetă, în medie, la fiecare 32 de ani. De la mişcarea tectonică din 1977 până acum au trecut deja 36 de ani… În caz de seism sever, cel mai afectat oraş va fi Bucureştiul, care are peste 630 de imobile şubrede, din care 264 sunt foarte deteriorate.
Harta accelerăriia cutremurelor în Bucureşti
După 1977, specialistii geologi din România au întocmit mai multe hărţi de micro şI macrozonare seismică, pentru a vedea unde şi de ce se amplifică cutremurele în ţara noastră şi, în special, în Bucureşti. Au fost montate mai multe sonde seismice, în diferite puncte ale ţării, acestea au înregistrat toate cutremurele produse în timp, apoi datele au fost puse cap la cap şi s-au tras concluziile.
Conform hărţilor realizate prin studierea cutremurelor din 1986 şi 1990, a rezultat că zonele care amplifică cel mai tare cutremurele în Bucureşti sunt Măgurele, Militari, Panduri, Casa Presei, Pantelimon şi Balta Albă. Cel mai prost stau zonele de vest ale capitalei, unde solul amplifică cu un peste un grad Richtre un cutremur venit din Vrancea. Un cutremur de 7 grade Richter, de pildă, este simţit în Militari la 8,24 Richter. Lucru pe care cei ce vor să cumpere locuinţe în aceste zone ar trebui să îl ştie atunci când dau banii…
Cele mai puternice seisme menţionate în România sunt cele din 1802 şi 1940
26 octombrie 1802 – un seism cu magnitudinea de 7,9 grade a dărâmat multe imobile, printre care şi Turnul Colţei, şi a provocat un incendiu în Bucureşti. Dionisie Ecleziarhul, călugăr caligraf şi cronicar, autorul unui “Hronograf” care prezintă istoria Ţării Româneşti între 1764-1815, scria despre cutremurul din 1802: “S-au cutremurat pământul foarte tare, de au căzut toate turlele bisericilor din Bucureşti şi clopotniţa cea vestită (n.r. – Turnul Colţei), care era podoaba oraşului, cu ceasornic au căzut şi s-au sfărâmat, şi era atunci mare frică”. Etajele superioare ale turnului au fost refăcute din lemn şi clădirea a slujit o vreme drept foişor de foc. A fost dărâmată în 1888 de primarul Pache Protopopescu.
10 noiembrie 1940 – cutremur cu magnitudinea de 7,7 grade. A omorât 1.000 de persoane şi a rănit 4.000, majoritatea în Moldova. În Bucureşti au murit circa 300 de persoane, majoritatea la prăbuşirea blocului Carlton.
14 obiecte de bază în trusa de supravieţuire
- Laternă cu baterii (şi baterii de rezervă);
- Radio cu baterii;
- Fluier;
- Mască împotriva prafului;
- Briceag multifuncţional;
- Folie de plastic cu dimensiunile 2 m/2 m;
- Hârtie de scris, pix;
- Un set cu cheile casei şi un set cu cheile maşinii;
- O cutie cu chibrituri înfăşurată etanş în folie de plastic;
- Doi litri de apă pentru fiecare persoană;
- Batoane de ciocolată şi cereale şi patru conserve pentru fiecare persoană;
- O pătură de persoană;
- Câte un schimb de haine;
- O sumă de bani în numerar.
