Omenirea se află în fața unui salt excepțional: expansiunea în Cosmos. Pentru aceasta, navele și sateliții trebuie să reziste la acțiunea radiațiilor extraterestre foarte nocive. Testarea materialelor care pleacă în spațiul extraterestru se face la Măgurele. Aici se poate modifica chiar și structura acestor materiale, pentru a le mări rezistența.
Se pare că, în viitorul apropiat, economia mondială va fi relansată prin expansiunea omenirii în Cosmos, iar cine este la masa tehnologiilor înalte are un viitor asigurat. Câştigul va fi adus, printre altele, de sateliţii de telecomunicaţii, de aplicaţiile în domeniile geografiei şi geologiei sau de mutarea anumitor tehnologii care au nevoie de temperaturi scăzute şi vid, cum sunt circuitele integrate, în spaţiul extraatmosferic. Una dintre industriile extrem de bănoase se anunţă “mineritul cosmic”, adică exploatarea corpurilor cosmice bogate în resurse minerale care sunt rare sau foarte greu de exploatat pe Terra.
Exemplu: în anul 2003, Agenţia Spaţială Japoneză a trimis în spaţiu sonda Hayabusa. Aceasta a luat probe de pe asteroidul Itokawa, aflat la o distanţă de 300 de milioane de kilometri de planeta noastră, şi s-a întors cu ele pe Terra. Astfel de sonde vor mai fi lansate pentru a detecta care dintre cei 9.000 de asteroizi din apropierea Pământului se pretează mineritului cosmic. Sunt vizate corpurile cereşti bogate în metale rare, cum ar fi aurul, dar şi în diamante.
Țara noastră participă cu proiecte şi cu tehnologie spațială
În fine, statele membre ale Agenției Spațiale Europene, printre care şi România, vor avea prioritate la aceste tehnolgii şi la beneficiile aduse de ele.
În acest moment, ţara noastră participă cu proiecte şi cu tehnologie. Societatea băcăuană World Machinery Works a produs un strung ultraperformant care realizează componenente pentru rachetele Ariane 5.
Iar Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizică și Inginerie Nucleară (IFIN) ”Horia Hulubei” de la Măgurele lucrează la materialele care sunt folosite în componența sateliților și navelor cosmice care pleacă în spațiu. În ce sens?
Pentru a ajunge în Cosmos, navele și sateliții trebuie să treacă prin ”Centura de radiații Van Allen”. Este vorba despre este un ”nor” dublu format din particule de energie aflate în jurul Pământului, reținute de către câmpul magnetic al acestuia. Aceste radiații pot distruge echipamentele de pe sateliți și pot omorî astronauții, dacă sateliții și navele cosmice nu sunt realizate din materiale rezistente la aceste radiații.
O parte din testele capacității de rezistență la radiațiile cosmice ale materialelor mai sus menționate au loc la Institutul de Fizică Atomică Măgurele Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizică și Inginerie Nucleară ”Horia Hulubei” din Măgurele.
Cu ajutorul acceleratorului Tandem electrostatic de 3 milioane de volți, care poate accelera ioni, se poate testa rezistența la radiații a materialelor care vor pleca în spațiul extraterestru.
Materialele sunt ”dopate” de fizicieni pentru a deveni mai rezistente la radiația cosmică
”Putem determina care este rezistența la radiații a materialelor expuse în mod uzual la fluxuri mari de radiații. Astfel de materiale avem în construirea reactorilor nucleari sau materiale care intră în componența sateliților ce orbitează în jurul Pământului. Cu ajutorul unui astfel de accelerator putem produce fluxuri de radiații similare cu cele din Cosmos”, a spus Mihai Straticiuc, doctor în fizică nucleară, cercetător științific la IFIN Măgurele.
Pe lângă testarea materialelor, acceleratorul poate chiar modifica structura materiei.
”Alte studii sunt cele de rezistență la radiație și implantarea cu fascicule de ioni. Asta înseamnă să tragi cu ioni la viteze foarte mari, de ordinul câtorva procente din viteza luminii, într-un material și o parte din ionii respectivi să rămână captivi în rețeua cristalină a materialului modificând proprietățile fizico-chimice ale acestuia. Semiconductorii, de pildă, pot fi dopați prin implantare de ioni”, a mai spus fizicianul Mihai Straticiuc.
În cazul navelor cosmice, materialele ”dopate” devin foarte rezistente la radiații nocive.
