O țară puternică știe cu exactitate care îi sunt resursele. În primul rând, resursele umane. Am depășit deja sărbătoarea centenară (2018) dar încă nu se știe oficial câți cetățeni are țara noastră și câți etnici români există în lume. Cifrele variază, uneori în mod hazliu, de la o instituție la alta.
La 1 ianuarie 2018 populaţia după domiciliu a fost de 22.194.000 de persoane, conform datelor Istitutului Național de Statistică. Dintre aceștia, 19.524.000 trăiau în România, restul erau plecați în afară.
Tot la 1 ianuarie 2019, România avea 22.222.894 de cetățeni, conform datelor Agenției Naționale de Plăți și Inspecție Socială, din cadrul Ministerului Muncii. Adică erau mai mulți decât la INS. De ce?
Mai departe: conform Strategiei Naționale pentru Românii de Pretutindeni, elaborate de Ministerul pentru Românii de Pretutindeni (MRP), pentru perioada 2017 – 2020: ‘Diaspora română se cifra, conform estimărilor publicate în 2016, între 3,5 și 4 milioane de cetățeni români stabiliți în străinătate.
Dintre aceștia, mai bine de 2,8 milioane trăiesc într-o altă țară membră a Uniunii Europene, unde se regăsesc importante comunități românești, precum cele din Italia – aproximativ 1.150.000 de români înregistrați oficial, Spania – peste 900.000 cetățeni români. Diaspora de mobilitate a înregistrat constant o tendință de creștere, ajungând la o rată de creștere anuală a emigrării românești de 7,3% în 2015, conform datelor ONU.
Dacă adunăm cifrele statistice, devenim 24,3 milioane de cetățeni români…
Dar, aici apare o problemă: dacă adunăm cifrele statistice INS, de 19.524.000 de cetățeni români rezidenți, cu 3,5 milioane cetățeni din diaspora (hai, să nu fie 4 milioane…), ne dau 23.024.000 de cetățeni! Asta ar însemna că toate studiile sociologice care spun că demografia românească este în prăbușire, bat câmpii! Noi, de unde? Suntem prolifici și, azi, mâine, ajungem din urmă… China.
Sau: noi nu știm în acest moment ce populație are țara noastră! Această a doua variantă pare cea mai plauzibilă.
În fine, conform INS, la 1 ianuarie 2019, populația României era de 22.171.000 de cetățeni, iar în varianta Agenției Naționale de Plăți și Inspecție Socială erau, la aceeași dată, 22.177.605 cetățeni.
Poporul român nu înseamnă doar cetățenii României
Dar poporul român nu este format doar din cetățenii români, în țară sau diaspora, ci și din etnicii români din teritoriile istorice de lângă România. Suntem țara care se învecinează aproape în totalitate cu teritorii locuite din străvechime de români și aromâni. Aceștia toți formează poporul român în totalitatea sa, iar instituțiile României țin cont de acest aspect.
Astfel, conform datelor MRP, estimările indică existența unei distribuții echilibrate a românilor de pretutindeni, între cele două mari componente reprezentate de diaspora, pe de o parte, și de comunitățile istorice/tradiționale, pe de altă parte.
Diaspora română se cifra, conform estimărilor publicate în 2016, între 3,5 și 4 milioane de cetățeni români stabiliți în străinătate.
În comunitățile istorice, estimările se apropie de 6 milioane de personae – adică 4,5 milioane în Republica Moldova inclusiv emigrația, 500.000 în Ucraina, 300.000 în Serbia, Bulgaria, Ungaria, 300.000 în Peninsula Balcanică, alții răspândiți în alte regiuni din fosta Rusie Sovietică, sau Europa Centrală.
În total, în afara granițelor României se estimează că sunt 10 milioane de români, cu sau fără cetățenie.
Românii sunt foarte greu de adunat într-o comunitate puternică
Concluzia este că o treime a poporului român trăiește în afara României. Ce face această treime?
Iată ce spune strategia MRP: ‘Principala cauză a lipsei de reprezentativitate și participare civică a comunității provine din lipsa de unitate a românilor, care de cele mai multe ori nu reușesc să identifice lideri reprezentativi. În comunitățile din Occident, unde se concentrează comunități mari de români, elita „tăcută’ a comunității – medici, ingineri, studenți, arhitecți, oameni de afaceri importanți -, preferă succesul personal și integrarea cât mai profundă, până la asimilare, cu majoritatea’.
De asemenea: ‘Lipsa de unitate a românilor din comunitățile istorice se traduce prin existența unui mediu asociativ atomizat, în care numeroase asociații ‘de familie’ gravitează în jurul unui număr restrâns de lideri reprezentativi și își dispută rolul de interlocutor legitim al statului român sau al diverselor organizații non-guvernamentale din România. Divizarea mediului asociativ se răsfrânge asupra capacității acestuia de a se emancipa și a-şi promova drepturile la nivelul societății statului gazdă’.
Cu 70 de ani în urmă, România avea 15.872.624 de cetățeni rezidenți
Menționăm că, statistic, populația României a evoluat în ultimii 70 de ani în felul următor: în 1948 (25 ianuarie) se înregistrau 15.872.624 de cetățeni rezidenți; recensământul din 1958 înregistra 17.489.450 de cetățeni; populația României ajungea la 19.103.163 în anul 1968; se atingea cifra de 21.559.910, în 1977; apoi 22.810.035, în anul 1992; în anul 2002 țara noastră avea 21.680.974 de cetățeni rezidenți; la ultimul recensământ, în 2011, România avea 20.121.641 de cetățeni rezidenți.
