După ce preşedintele Senatului, Călin Popescu Tăriceanu, a declarat că „Alianţa Vestului” s-a constituit pentru a realiza proiecte concrete de colaborare, iar „aşa-numitele comentarii secesioniste, separatiste sunt clare exagerări”, Alexandru Cumpănașu, președinte CNMR, a declarat că de fapt, președintele ALDE e speriat de pușcărie și a menționat despre relațiile de afaceri pe care Tăriceanu le are cu maghiari, dar și legăturile cu serviciile secrete din Budapesta, scrie curentul.info.
„Pe domnul Tariceanu il sperie doar puscaria eventual. Cum ar putea sa-l sperie miscari secesioniste, separatiste cand Domnisa Sa este unul din principalii agenti de influenta ai Budapeste in Romania?! Pe domnul Tariceanu nu-l sperie nici amicii sai de afaceri maghiari, nici serviciile secrete maghiare pe care le cunoaste foarte bine. Apropo cand l-ati vazut pe Tariceanu purtand un tricolor? Eu…niciodata. L-am vazut in schimb alaturi de prieteni estici ai Romaniei si de prietenii de la vestul Romaniei ai esticilor!!!”, spune Alexandru Cumpănașu.
În ziarul Curentul din octombrie 2007, jurnalistul George Roncea a dezvăluit că spionul maghiar Rudas Erno este asociat cu Călin Popescu Tăriceanu la reprezentanța Harley Davidson din România și i-a prezentat trecutul spionului maghiar:
„Rudas Erno, fost şef al spionajului ungar în România, a intrat în atenţia Securităţii încă din 1982, când folosea valiza diplomatică pentru a introduce în România materiale antiromâneşti pentru o revistă coordonată de Laszlo Tokes şi Szocs Geza. În 1988, spionul cu acoperire diplomatică a avut misiunea să verifice credibilitatea lui Stelian Tănase în vederea folosirii acestuia ca sursă. Retras în acelaşi an de la post, pentru a nu fi expulzat, el a fost retrimis în 1989 în România. În acea perioadă Ungaria s-a implicat activ în -revolutie- urmărindu-şi scopurile sale revizioniste. Fondarea UDMR a avut de-a face în mod cert cu aceste scopuri, fie şi dacă avem în vedere foarte strânsele legături dintre Rudas Erno şi Domokos Geza, primul preşedinte al UDMR. Numit ambasador al Ungariei în România, după 1990, Rudas Erno şi-a continuat activitatea de spionaj. În 1993, autorităţile româneşti au prezentat autorităţilor ungare un dosar cu faptele ofiţerului.
Bunicul kominternist al lui Rudas Erno a fost acuzat şi el de spionaj. Din punct de vedere al originii socio-politice, spionul Rudas Erno, partenerul de afaceri al premierului Tăriceanu şi nepot al kominternistului Rudas Laszlo, este ceea ce sunt Bogdan Olteanu, Petre Roman şi alţi fii sau nepoţi de kominternişti bolşevici.
Unul dintre motivele succesului în România al spionului ungur ar putea fi strânsa legătură dintre acesta şi Călin Popescu Constantin Anton Tăriceanu.
Pe vremea când Tăriceanu făcea reclamă la ciorapii Adesgo, ca fotomodel al Casei de Modă Venus a celebrei Zina Dumitrescu, Dan Amedeo Lăzărescu, tăticul adoptiv al fotomodelului lucra pentru DSS (Departamentul Securităţii Statului) şi avea ca sarcini de serviciu supravegherea activităţilor iredentiste maghiare. Cunoscut mason, beneficiind de contacte la nivel internaţional, Amedeo Lăzărescu bătea lumea în lung şi în lat, în goană după agenţii maghiari care îşi făceau de cap pe toate meridianele.
Activitatea sa a fost încununată de un neaşteptat succes, dacă ne gândim la actuala orientare a fiului să vitreg, ajuns partener de firmă cu binecunoscutul spion maghiar Rudas Erno. Faptul că Tăriceanu s-a căsătorit a 4-a oară la Budapesta, trecând şi la catolicism, că a servit interesele statului maghiar ca nimeni altul, dacă ne gândim doar la cazul Fundaţiei Gojdu, în care Budapesta a fost servită la tavă ar putea să fie doar coincidenţe. Pe de altă parte, când atât fiul cât şi tatăl au treabă cu interesele maghiare, unul pe dos şi altul pe faţă, chestiunea devine chiar un subiect de interes naţional, mai ales având în vedere poziţia de acum a fiului.
Un psihiatru contactat de redacţia -Curentul- ne-a explicat că deseori fiii aflaţi în relaţii conflictuale cu taţii lor îşi asumă traiectorii în viaţă complet opuse tatălui. Ar mai fi şi o altă variantă, pe care ne-a oferit-o un specialist al contraspionajului, care a lucrat intens pe zona maghiară şi care ne-a sugerat că există un procedeu al -întoarcerii-, al -răsucirii- şi transformării în agent dublu căruia s-ar putea să-i fi căzut victimă tatăl lui Tăriceanu.
Tăriceanu – cel mai bun premier pentru Ungaria!
Tăriceanu a ieşit -pe sticlă-, cu ani în urmă, în faţa naţiunii şi a oferit o explicaţie confuză asupra relaţiei cu tatăl său: -Dan Amedeo Lăzărescu nu a fost tatăl meu vitreg. A fost soţul mamei-. Pe de altă parte mama sa, Angela Atanasiade-Lăzărescu afirma, în presa centrală, despre soţul ei: -Era un om foarte delicat şi a avut o influenţă foarte bună asupra fiului meu-. Nu avem cum să ştim cu exactitate care o fi fost influenţa tatălui asupra fiului său manechin, ştim însă că Amedeo Lăzărescu scria în 1990 în ziarul -Liberalul- că -federalismul este unicul drum pe care România trebuie să meargă- amintind astfel asocierea cu una dintre temele centrale ale discursului public al UDMR, care a tot promovat ideea împărţirii României pe regiuni.
Dacă -soţul mamei sale- l-a instruit şi lansat în viaţa politică pe tânărul fotomodel pe astfel de coordonate, îmbrăţişând teme dragi UDMR, am avea poate o explicaţie a preferinţei lui Călin Popescu Tăriceanu pentru maghiari.
De altfel şi maghiarii la rândul lor îl iubesc foarte tare, dacă ne amintim că la Congresul PNL din ianuarie 2007, reprezentantul Partidului Liberal din Ungaria, Matyas Eorsi, i-a transmis premierului român că ar vrea să îl vadă în fruntea Partidului Liberal din Ungaria!!
Liberalul ungur a oficializat nu atât -relaţia excelentă- cu România, cât relaţia specială cu Tăriceanu, un om care iubeşte Budapesta şi pe care a vizitat-o des pe tot parcursul anului în care şi-a câştigat nickname-ul de Răzgândeanu, când îi tot cerea demisia Băsescu, ca să facă anticipate.
Pentru a înţelege prezentul avem nevoie de cunoaşterea trecutului, astfel că o mică incursiune în background-ul lui Tăriceanu ne-ar putea ajuta să lămurim misterele fostului fotomodel ajuns la vârful statului român.
Trecutul tenebros al -agenturii de stat şi de partid-
Călin Popescu Tăriceanu face parte dintr-o serie cu mai multe personaje proeminente ale vieţii politice actuale având un trecut asemănător, pană la un punct. Astfel Călin Popescu Tariceanu a devenit cunoscut după căsătoria cu Livia, fiica ambasadorului Simion Constantin Valeriu Georgescu, un strălucit agent al României, cu un rol diplomatic important în Israel. Dinu Patriciu, prietenul bun şi partenerul lui Tăriceanu, era căsătorit cu Sabina, fiica demnitarului comunist Ion Roşianu, transferat de la Propaganda CC al PCR la Departamentul Cultelor, atât în Guvernul Verdeţ cât şi în Guvernul Dăscălescu, Adrian Năstase era căsătorit cu Ilinca, fiica şefului Propagandei CC al PCR Grigore Preoteasa. Ulterior Năstase a abandonat-o pe fata ilegalistului şi s-a luat cu Dana, fiica ministrului comunist al Agriculturii, Angelo Miculescu.
Toţi aceşti tineri străluciţi, căsătoriţi cu fiice de comunişti ilegalişti şi kominternişti au fost propulsaţi, cu sprijinul serviciilor se înţelege, la comanda structurilor statului după 1989. Ion Raţiu, fostul lider al ţărăniştilor, cu legături serioase în serviciile de informaţii britanice, scria, în volumul V al jurnalului său, publicat în 2002: -Iorgu Grigore (…) îmi afirma categoric că următorii sunt ofiţeri SRI acoperiţi: Dinu Patriciu, Petre Roman, Verestoy Attila, Călin Popescu-Tăriceanu, Adrian Năstase, Tinca şi Mugur Isarescu. E greu de crezut. Cum pot eu să verific?- Sursele noastre afirmă că Iorgu Grigore era chiar el fost ofiţer de Securitate, ce activa pe lângă Ion Raiu în chip de -consilier juridic- (acesta ştia se pare calitatea sa de securist) şi că cel mai curând când se referea la SRI era vorba de DIE. Noua generaţie a fostei Securităţi s-a lansat puternic în afaceri, una dintre cele mai tari -afaceri- fiind devalizarea industriei autohtone şi destructurarea economică şi politică a ţării. În multe din întreprinderile acestora poate fi întrevăzută -mâna străină- care i-a susţinut şi propulsat, ceea ce ridică încă o dată în discuţie posibila calitate a acestora de agenţi dubli, orientaţi ca vectori antiromâneşti.”, scria George Roncea în urmă cu 11 ani.
