În lunga postare de pe contul său de Facebook, actual președinte fondator al UNPR avertizează că: ”Nu rămâne nimic neplătit”. În acest fel – oarecum de genul ”cine nu este cu mine, este împotriva mea” -, generalul face un apel către polițiști, pompieri, militari, polițiști, jandarmi și în general tuturor care au beneficiat de măsurile luate de el atunci când s-a aflat în fie în fruntea MApN, dar și în fruntea MAI, să vină alături de el și să se implice în proiectul care pune înainte țara și interesele ei fundamentale și nu luptele politice mărunte în care se pierd energii importante în anul Centenarului. Ieșirea spectaculoasă la rampă a fostului vicepremier și ministru de Interne, poartă titlul: ”Cine se teme de Gabriel Oprea?” Să fie vorba despre anumite dosare?…
Iată textul:
”Cine se teme de Gabriel Oprea?
Am incercat, multa vreme, sa ignor atacurile repetate si fara inteles pornite impotriva mea, sa nu atac, la randul meu, sa nu vorbesc despre altii, ci doar despre mine si despre ce am realizat eu in functiile de demnitate publica pe care le-am ocupat de-a lungul timpului. Ca militar, am invatat sa pun mare pret pe onoare. Nu e deloc onorabil sa ataci, sa jignesti, sa faci rau. Cand tragi linie, dupa fiecare etapa a vietii, ceea ce ramane sunt faptele, ce a facut fiecare, ce a realizat, cum si cat i-a ajutat pe ceilalti, cat bine a facut.
Nimeni nu e perfect si am spus intotdeauna ca am si eu defectele mele, ca orice om.
Dar, si in viata, si in activitatea profesionala am actionat intotdeauna cu buna-credinta. Tot ce am facut a avut la origine binele, dorinta nascuta natural, dar si din educatia primita de a fi corect, de a respecta legea, dreptatea, de a ajuta, de a pune umarul la treaba pentru ca viata celorlalti sa fie mai buna, pentru consens si evolutie. Pentru a creste, nu a distruge. Pentru a debloca, acolo unde existau blocaje, pentru a imbunatati, pentru a face lucrurile sa mearga inainte. Am fost intotdeauna adeptul solutiilor, al rezolvarii problemelor si conflictelor.
In toate functiile in care am ajuns, m-am ghidat mereu dupa aceste principii. Si am actionat in consecinta. Toti cei care au lucrat cu mine stiu asta. Am adus oamenii impreuna, i-am pus la aceeasi masa pentru a gasi impreuna solutii, uneori oameni care aveau viziuni total diferite. Am unit, am insuflat incredere, am adunat in jurul meu multimi, care m-au urmat, mi-au fost alaturi.
In ultimii trei ani am intampinat o multime de situatii in care nu aveam ce sa caut si cum sa ajung… decat cu mult “ajutor”.
Totul a inceput in vara lui 2015, cand ajunsesem la cea mai inalta cota de incredere, 32%, iar partidul pe care l-am fondat 10%.
M-au acuzat ca as fi plagiat in teza de doctorat. Nu am plagiat. A fost un atac politic, debutul razboiului pornit impotriva mea de cei deranjati de avantul pe care il luasem cu UNPR. Sunt convins ca mi se va face dreptate.
M-au invinovatit de faptul ca am achizitionat pentru mine un autoturism la ministerul de interne, cand realitatea este ca am dotat ministerul cu peste 5000 de masini, iar cea care face obiectul unui dosar este tot a institutiei, se afla si azi in curtea MAI.
M-au invinovatit pentru un accident teribil in care un om si-a pierdut viata, desi eram pasager pe bancheta din spate a unui autoturism neimplicat in accident.
Pe mine, un om care, in toate demnitatile detinute, a fost alaturi de cei aflati in situatii grele, i-a sprijinit pe militari, politisti, jandarmi, pompieri, pe vaduvele eroilor tarii, pe urmasii lor, pe pensionarii din intregul sistem de securitate, prin masuri care intr-adevar au schimbat ceva in bine pentru foarte multi oameni, masuri pe care nu le-a mai luat nimeni, lucruri pe care nu le-a mai facut nimeni pentru ei.
Cat am fost ministrul administratiei, am sprijinit prefectii si alesii locali in activitatea lor, m-am implicat direct in rezolvarea problemelor cu care se confruntau comunitatile si stiu ca lucrurile au mers mai bine.
La ministerul apararii nationale si la ministerul afacerilor interne am muncit cu inima. Pentru ca respect si iubesc uniforma militara, pentru ca sunt patriot – fara sa spun vorbe mari, pentru ca iubirea de tara mi-a fost insuflata inca din copilarie de tatal meu, militar, la randul sau, care a murit la datorie, cand eu aveam 10 ani.
Spiritul de camaraderie, solidaritatea, increderea ca te poti baza pe ai tai, siguranta pentru tine si pentru familia ta – sunt foarte importante pentru militari, politisti, jandarmi, pompieri.
Am considerat ca acest spirit trebuie trezit in randul acestei categorii profesionale si am instituit o serie de masuri menite sa le readuca increderea si siguranta.
Prin exemplul personal, am obtinut directionarea a 2% catre Asociatia Camarazii din partea a zeci de mii de angajati ai ministerul apararii.
Am sprijinit din toata inima, moral si financiar, din surse proprii, sotiile militarilor si politistilor care si-au pierdut viata in teatrele de operatii, luptand pentru pacea lumii, pentru linistea noastra. Le-am asigurat acestor femei greu incercate, ramase vaduve, un loc de munca intr-un sistem sigur, stabil.
Am facilitat accesul copiilor eroilor in institutiile de invatamant ale celor doua ministere, pentru ca acesti copii ramasi fara tata, sa aiba un viitor linistit asigurat.
Am considerat ca soldatii si gradatii voluntari merita sa devina profesionisti si merita sa aiba aceleasi drepturi cu ceilalti militari, inclusiv dupa iesirea din activitate si am facut modificari importante de legislatie in acest scop, iar ei se bucura astazi de aceste drepturi asigurate.
Potrivit legislatiei de pana atunci, soldatii si gradatii voluntari ieseau efectiv din sistem la 40 de ani, cand aveau copii mici si datorii la banci. Prin modificarea Statutului, le-am redat acestor oameni demnitatea, prelungind la 55 de ani varsta pana la care pot lucra in Armata, cu drept de pensie si transformandu-i din soldati si gradati voluntari in militari profesionisti.
Deosebit de important este ca in ziua de salariu, oamenii sa plece acasa cu drepturile intregi, sa primeasca sumele aferente orelor suplimentare lucrate, sa aiba salarii pe masura muncii si a implicarii lor. Iar in ministerul apararii si in ministerul de interne, nu exista limita de timp, nu exista limita de implicare, nu exista nu pot, nu conteaza ca e weekend, ca e noapte, ca ploua sau ca ninge, ca e canicula sau ger. Prin natura serviciului lor, acesti oameni sunt la dispozitia tarii permanent. De aceea, eforturile si sacrificiile lor trebuie apreciate pe masura.
Eu pot sa spun astazi ca pe unde am trecut, in urma mea au ramas realizari importante care vorbesc pentru si despre mine. Poate ca acesta este si motivul care i-a facut pe unii sa se teama de mine. As vrea sa stiu care sunt realizarile celor care ma ataca, ce au facut ei pentru ceilalti, ce au facut pentru Romania.
Mi-au ponegrit numele prin presa, mi-au acoperit munca de atatia ani, in folosul romanilor si in slujba statului, cu informatii mincinoase si denigratoare, mi-au atacat familia, copiii, au tras din toate partile de partidul pe care l-am creat, pentr a-l face sa dispara.
Am trecut cu demnitate peste toate situatiile care mi s-au pus in fata, peste toate momentele dificile provocate de actiuni care nu aveau nicio legatura cu adevarul.
Dar astazi vad ca s-au depasit toate limitele, iar atacurile construite in mod perfid si inteligent continua.
Cine se teme de Gabiel Oprea si de ce? Cine are acest interes profund sa fiu pus la pamant, sa provoace ura celorlalti la adresa mea, sa mi se creeze probleme, dosare, permanent articole negative in presa, toate acestea fara baze reale, fara adevar si in lipsa vreunei vinovatii?
Pe termen lung, oamenii care i-au improscat pe ceilalti cu noroi, care au promis mintind pentru a obtine victorii, care au facut rau celor din jur, pe fata sau pe ascuns, uneori folosindu-se de prietenia acelora, nu sfarsesc bine.
Sigur, pot castiga pentru moment, pot trai iluzia dulce a invingatorului, se pot imbata cu parfumul puterii, dar intr-o zi, cu siguranta, oamenii pe care au calcat, cei pe care si i-au dorit distrusi prin orice mijloc, raul pe care l-au provocat, se vor intoarce impotriva lor. Pentru ca viata asa este. Nu ramane nimic neplatit.
Chiar daca trece timp, chiar daca avem de trait situatii grele si intr-o zi aflam ca viata arata total diferit fata de ce am stiut sau am crezut, Binele invinge intotdeauna.
Tocmai pentru ca am aceasta credinta nemarginita in puterea binelui, merg inainte, cu Dumnezeu, in ciuda tuturor obstacolelor care mi s-au pus in cale si cred cu tarie ca oamenii care vor sa schimbe in bine Romania, mi se vor alatura. Romania are nevoie de schimbare. Romanii au nevoie nu doar de speranta ca intr-o zi le va fi mai bine, ci si de fapte care sa le arate ca exista mai bine, sa traisca binele la modul concret.
Avem nevoie de o schimbare a principiilor, avem nevoie sa ne trezim, sa-i apreciem pe ceilalti cu adevarat, sa nu moara capra vecinului, sa nu ne dusmanim, sa intelegem sensul a ceea ce avem de facut si sa ne sprijinim unii pe altii. Sa punem toti umarul pentru ca Romania sa mearga inainte, sa progreseze cu adevarat.
Pentru ca exista oameni precum reprezentantii sindicatelor din politie, din armata, pentru ca exista politisti, militari, soldati si gradati profesionisti, jandarmi, pompieri, pensionari, sotii si copii de eroi care au inteles si au apreciat rolul meu in statul roman, contributia si dedicarea cu care am actionat in toata activitatea mea, stiu ca a meritat sa trec prin tot ce mi s-a intamplat.
Atata vreme cat exista oameni pentru care recunostinta nu e poveste, asa cum sunt cei care in acesti trei ani mi-au trimis mii de mesaje de multumire, de sprijin, de incurajare, atata vreme cat exista oameni pentru care coloana vertebrala dreapta este mai presus decat orice, stiu ca nu am luptat degeaba, stiu ca Romania mai are viitor. Ii chem pe toti alaturi de mine si am credinta ca impreuna vom face Romania bine.
Asa sa ne ajute Dumnezeu!”, susține Gabriel Oprea.
