Mafia politică din România, devoalată din interior: cum funcţionează sistemul de pile şi relaţii care a instalat impostura de la „director la femeia de serviciu”

Fost preşedinte al Consiliului Judeţean Cluj judecat pentru uz de fals, Mihai Seplecan a explicat în faţa instanţei cum se implică partidele în numirea pe funcţii la instituţiile publice, fie că vorbim despre directori sau femei de serviciu. Judecătorul i-a permis să vorbească două ore la cuvântul de încheiere şi apoi a decis repunerea pe rol a dosarului. Seplecan explică pentru „Adevărul” cum funcţiona ceea ce el numeşte „statul paralel”, scrie adevarul.ro.

Mihai Seplecan (36 de ani), fost preşedinte al Consiliului Judeţean (CJ) Cluj în perioada iunie – decembrie 2015 şi fost membru important al filialei clujene a PNL, a fost, săptămâna trecută, protagonistul unui moment rar în instanţele din România. Judecat fiind pentru uz de fals, deoarece şi-ar fi folosit diploma falsă de absolvire a Facultăţii de Drept  a Universităţii „Spiru Haret” din Bucureşti, pentru a fi angajat în diferite posturi, lui Seplecan i s-a dat cuvântul de încheiere, după ce judecătorul a declarat închisă faza cercetării judecătoreşti. Fostul preşedinte al CJ Cluj a fost ascultat cu interes aproape două ore şi, după ce a încheiat, instanţa a repus procesul pe rol, cerând emiterea unei adrese prin care se cer universităţii care ar fi emis diploma falsă detalii suplimentare.

Seplecan a fost trimis în judecată în decembrie 2016, iar procesul a început în noiembrie 2018, la Judecătoria Cluj. La începutul săptămânii trecute, pe 14 ianuarie, instanţa urma să intre în pronunţare, dar cuvântul de încheiere al fostului preşedinte i-a făcut pe judecători să se răzgândească.

Seplecan a explicat pentru „Adevărul” de ce crede că i s-a permis să vorbească atât de mult: a prezentat instanţei, sincer, fără ocolişuri, cum se implică partidele în angajările care se fac la diferite instituţii publice, fie că vorbim despre funcţii de directori sau femei de serviciu şi şoferi. „Acesta este de fapt statul paralel”, este de părere fostul preşedinte al CJ. Şofer, director, preşedinte de Consiliu Judeţean El a povestit cum a ajuns, în perioada 2012-2014, director comercial adjunct la Electrica Furnizare filiala Transilvania Nord, director de dezvoltare la Hidroserv, membru al Consiliului de Administraţie al Aeroportului Cluj şi al Regiei de Drumuri Judeţene şi consilier personal pentru 4 primari de comune din judeţ.

Cariera lui a început în 2005 cu postul de şofer al preşedintelui liberal al Consiliului Judeţean Cluj, Marius Nicoară.

A urcat, pas cu pas, în ierarhia partidului, până a ajuns preşedinte al Consiliului Judeţean Cluj. Totul s-a făcut la recomandare politică, afirmă Seplecan, şi susţine că are şi dovezi, pe care le-a prezentat în instanţă: o recomandare semnată şi ştampilată de preşedinţii PNL Cluj, Marius Nicoară şi PSD Cluj, Remus Lăpuşan (pe vremea USL-ului), redactată în primăvara lui 2013, în care se scria negru pe alb: „În urma discuţiilor avute în cadrul USL Cluj, vă recomandăm numirea domnului Seplecan Mihai în funcţia de DIRECTOR COMERCIAL ADJUNCT la ELECTRICA FURNIZARE”.

După circa 6 luni în funcţia de preşedinte al Consiliului Judeţean Cluj, Seplecan a fost demis din funcţie şi exclus din PNL. Motivul invocat: „incompetenţă”. Seplecan spune însă că ar fi refuzat să răspundă afirmativ la anumite solicitări ilegale ale partidului. De aici i s-ar trage şi procesul pentru uz de fals, susţine el. După ce a fost demis, Seplecan a stat departe de politică.

ADEVĂRUL: De ce crezi că te-a lăsat judecătorul să vorbeşti două ore la cuvântul de sfârşit?

MIHAI SEPLECAN: Cred că libertatea cu care m-am exprimat. Eu n-am fost omul care să mă întrebi de mere şi să-ţi răspund de pere. Eu sunt un om foarte sincer, deschis. Am umblat mult prin comune cât timp am fost preşedinte de Consiliu Judeţean şi este o expresie, „slobod la gură”, adică am spus lucrurilor pe nume, am spus cum funcţiona sistemul. Spune-ne, pe scurt, ce ai declarat în faţa instanţei? Declaraţiile mele în faţa judecătorilor au constat în explicarea sistemului, care este format din politicieni, poliţişti, judecători, procurori, medici, doctori, profesori, profesori universitari. Nu e o mafie ca în Sicilia, unde sunt câteva familii, în acest sistem sunt oameni din toate instituţiile infiltraţi politic – oameni fără pregătire angajaţi de partide în anumite posturi, să zicem la Direcţia Silvică sau la Direcţia de Sănătate Publică. În momentul când un om politic cu influenţă dorea să-şi rezolve vreo problemă – să-şi taie nişte brazi sau să-şi ia un teren în concesiune – întreba: „Pe cine avem la Direcţia Silvică?” Oameni angajaţi cu 2, 3, 4, 5, 10 ani în urmă acolo de partid, care au rămas datori pentru că au primit o slujbă, şi la Stat e bine, nu lucri în weekend, ai prime de sărbători, termini la 4 după-masa munca, se executau.  Oamenii care îs tehnocraţi, şi nu vorbesc de tehnocraţii lui Cioloş, ci de oameni cu experienţă şi cu vechime de 20 de ani într-o instituţie, aceştia nu se prea băgau. Cei care erau infiltraţi politic trebuiau să facă anumite lucruri, despre care nu pot să spun, neapărat, că erau ilegale, dar nu erau nici legale. De exemplu, o adeverinţă care se elibera între una şi 30 de zile era eliberată în 3 ore. Era forţată un pic legea. Nu pot să spun eu că sunt ilegalităţi, că nu sunt organ de control, dar cel puţin era forţată legea. Atunci, tot timpul la cei care se aflau în conducerea acestor partide veneau alţi colegi de partid, vecini, prieteni, cunoscuţi etc. şi spuneau: „Bă, Marius Nicoară” (Marius Nicoară – ex preşedinte al Consiliului Judeţean Cluj-nr), „Bă, Daniel Buda” (preşedintele PDL Cluj), „Bă, Seplecan” … „Nu ştii pe cineva la ITM? la AJOFM? DSP? şi aşa mai departe”. Această mizerie, creată bineînţeles de politicieni, începând din anii 90, de la Iliescu, Roman şi ceilalţi, s-a dus în ultimii 29 de ani ca bulgărele de zăpadă şi acum a puşcat, dar asta nu înseamnă că cei care sunt acum la conducere sunt vinovaţi pentru toată mizeria care s-a întâmplat până acum. Acest sistem este, după părerea mea, statul paralel.

„VENEAI CA ÎNCEPĂTOR ÎN DOMENIU, DOAR CĂ NU ERAI ANGAJAT CA ÎNCEPĂTOR, CI CA DIRECTOR”

Tu cum ai fost angajat?

Am fost angajat exact ca toţi ceilalţi despre care povesteam mai sus, pe intervenţii politice, pe recomandări ale preşedinţilor de organizaţii. Practic, preşedinţii de organizaţii luau un număr de 10-15 -20 de persoane care erau la conducerea acelui partid şi le răsplăteau cu diferite funcţii, fiecare după şcoala pe care a terminat-o. Am fost puşi, într-adevăr, pe direcţia studiilor noastre. Aveai cât de cât habar în acel domeniu, dar veneai ca începător în domeniu, doar că nu erai angajat ca începător, ci ca director. Asta era toată chestia. În toate instituţiile s-a făcut la fel. Eu din 2005, după ce am plecat din PRM, am fost luat de domnul Marius Nicoară, care era atunci preşedinte al Consiliului Judeţean Cluj, pe post de şofer, pentru că nu exista o altă funcţie la cabinetul dânsului şi toată ziua o petreceam cu el şi aveam nevoie de maşină pentru a-l duce pe teren. Ulterior, domnul Marius Nicoară m-a sprijinit în toate funcţiile pe care le-am avut: am fost de două ori membru în Consiliul de Administraţie la Aeroport şi RADPP Cluj (Regia de Administrare a Domeniului Public şi Privat), am fost o dată vicepreşedinte al Consiliului Judeţean, o dată am fost preşedinte al Consiliului Judeţean, şi am ocupat două funcţii de director la Electrica Furnizare şi Hidroserv, toate în mandatul în care Marius Nicoară a fost preşedinte al PNL Cluj. Am avut o relaţie foarte bună, chiar de prietenie, timp de 10 ani de zile. Am fost, de asemenea, consilier la patru primării din judeţ, iar primarii au confirmat că posturile au fost create tot pentru mine pe linie politică. Adică nu existau la ora angajării mele, dar, legal, Consiliul local putea înfiinţa un post de consilier personal al primarului. Aceste funcţii erau un fel de recompensă pentru activitatea de la partid? În toate aceste funcţii eu mi-am făcut datoria. De exemplu, la funcţiile de consilier al primarului, eu mergeam, mă implicam. Lucram cât aveam de lucrat la nivel de comună. La fel s-a întâmplat la Electrica Furnizare şi la Hidroserv, nimeni nu poate să spună că nu am muncit. Toţi munceam. Şi cei care erau angajaţi prin sistemul „paralel” îşi făceau datoria. Doar că erau mai privilegiaţi, celorlalţi le era frică de ei pentru că au venit politic şi că au putere. Acest sistem a indus şi frica, şi teroarea în oameni, iar cei foarte vechi, profesioniştii au început să nu mai zică nimic în faţa acestor oameni.

„TU, AJUNGÂND DIRECTOR LA NIVEL LOCAL, ANGAJAI ŞOFER, FEMEIE DE SERVICIU ETC.“

Practic, cum se făceau angajările?

Nu e vorba aici doar de cazul meu, pentru că toată lumea aşa făcea, toţi. Se făcea o hârtie semnată şi ştampilată de liderul sau liderii de partid, dacă era coaliţie. Era un fel de recomandare: „PSD şi PNL o recomandă pe persoana X în următoarea funcţie.” (vorbeşte de perioada în care funcţiona USL- coaliţia PNL-PSD-nr). Numirile veneau astfel: partidele politice numeau miniştri, miniştri numeau secretarii de stat, secretarii de stat numeau directorii regionali, aceştia numeau directorii locali. Tu cu această recomandare mergeai la directorul superior funcţiei. Aşa se ajungea, în unele cazuri, chiar până la nivel de secretar de stat sau de ministru. Astfel, erai numit şi ajungeai director. Acest sistem se ducea până la nivel de şofer şi femeie de serviciu. Asta am semnalat eu în faţa instanţei. Nu vreau să se înţeleagă că numai eu făceam asta, aşa mergea sistemul. Tu, ajungând director la nivel local, angajai şofer, femeie de serviciu etc, posturile care trebuiau ocupate conform organigramei, că nu făceai ilegalităţi. Doar că tu aveai decizia. Atunci, atenţie, ce se întâmpla: iar nu veneau oameni cât de cât compatibili cu acele funcţii. Nu se făcea practic o ilegalitate, ci o imoralitate şi, practic, la multe imoralităţi, uite unde a ajuns ţara după 29 de ani. E adevărat că pentru a fi femeie de serviciu nu trebuie să ai postliceală sau pentru a fi şofer era obligatoriu să si carnet categoria B, problema este că se angajau tot oameni din sistem. Ăsta este statul paralel. Eu nu am făcut angajări, pentru că eram director comercial adjunct. Directorul general decidea cum se fac angajările, fie pe baza unei liste de la partide, fie avea el propria listă.

„PROBLEMA ESTE CĂ ANGAJAREA PE ACEL POST NU SE FĂCEA PE CRITERII DE COMPETENŢĂ”

E normal, ca de exemplu, un primar să aleagă să angajeze 2-3-5-10 oameni apropiaţi, oameni pe care se poate baza cum ar fi un economist, şoferul, un jurist, oameni cu care poate să colaboreze, doar că aici s-a ajuns până la cel mai de jos nivel.

Partidul care i-a pus pleca după 2 ani, să zicem, şi acei oameni rămâneau în sistem. Oamenii aceia la un moment-dat acumulând şi experienţă îşi făceau datoria, doar că ei nu au uitau cine i-a angajat. Din cauza fricii şi legilor permisive, care îţi permit să schimbi uşor pe oricine dintr-o instituţie, dacă au fost puşi de un lider PNL, şi urma să vină la putere PSD, să zicem, se mulau pe noul partid pentru că ştiau că pot fi oricând daţi afară.

Astfel statul paralel era preluat de guvernarea următoare.

Oamenilor le era frică, aveau rate, aveau familie, e normal.

Odată cu guvernarea, de obicei, se schimbau doar poziţiile de top.

Unii dintre noii directori aduc la rândul lor oameni noi, dar rămân şi o parte dintre cei din garda veche, care se mulează pe noua conducere.

Angajaţii din instituţiile statului au dreptul să aibă preferinţe politice, problema este că angajarea pe acel post nu se făcea pe criterii de competenţă.

„PARTICIPĂ CINE VREA, CÂŞTIGĂ CINE TREBUIE”

Posturile se ocupă prin concurs sau se trece peste?

Erau poziţii pentru care se făceau concursuri, atunci când legea prevedea, dar se mergea pe sistemul „participă cine vrea, câştigă cine trebuie”

Asta se întâmplă la toate instituţiile publice?

Da, peste tot. La toate instituţiile publice. Dacă mergem acum la orice instituţie găsim această structură. De exemplu, dacă luăm Poliţia Locală (aflată în subordinea Primăriei Cluj-Napoca), vom găsi oameni vechi din perioada lui Funar, găsim foşti membri PNL, noi membri PNL, prieteni sau copii de judecători, de procurori, de medici. Practic, în fiecare instituţie se crea şi un stat paralel, aducându-se astfel de angajaţi: fiul şefei Curţii de conturi, un copil de avocat, un copil de medic, iar părinţii acestora îţi deveneau datori. 

De aceea, de exemplu, cad greu aceşti directori de regii autonome, fiindcă acolo sunt copiii, apropiaţii oamenilor cu influenţă din oraş, fie că vorbim de poliţie, procuratură, avocatură, medicină, ce-o fi. Când tu încercai să-l dai afară, corect, cu acte, pe un director, deoarece acesta i-a dat un salariu bun copilului unui judecător, acesta putea interveni şi tu pierdeai în instanţă.

Noi, ca popor ne-am autodistrus prin aceste practici nesănătoase pe care le-am promovat. Noi, tinerii, generaţia mea, suntem ceea ce au crescut cei dinainte. Noi am învăţat politica asta pentru că asta am văzut-o, administraţia asta am văzut-o, stilul ăsta l-am văzut. Şi eu am beneficiat de acest sistem şi acest stat paralel, aşa era. Dar nu merge bine.