PSD şi ALDE au ajuns la un consens în privinţa modificărilor la legea offshore, liderul deputaţilor PSD Daniel Suciu precizând că, în urma şedinţei din coaliţie, s-a decis ca 50% din producţia de gaz din Marea Neagră să se tranzacţioneze pe bursa din România, iar investiţia celor care operează să se deducă maxim 30% din impozitul pe venitul suplimentar. Ce înseamnă acest Offshore?
În anul 2008 Curtea de la Haga a dat dreptate României în privinţa diferendului cu Ucraina privind platoul continental al Mării Negre. România a primit atunci circa 80% din teritoriul disputat. Numai că, în acel moment, s-a aflat că Guvernul Tăriceanu concesionase deja, în toamna anului 2008, o parte din aceste zone încă înainte ca statul să câştige procesul. Ulterior s-a dovedit că acea măsură a prietenului lui Dragena, adică C.P. Tăriceanu, prejuducuase interesele României.
Gheorghe Buliga, fost director al Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale (ANRM), declara că reprezentanţii Sterling i-au pus în faţă un contract prin care statul român îşi ceda drepturile, atunci când se afla într-o delegaţie la Aberdeen (Scoţia), însă nu l-a semnat. „Sterling îmi pusese în faţă mai multe documente prin care statul român renunţa la drepturile sale. Era în engleză. Eu n-aveam nici o împuternicire să semnez aşa ceva. Am refuzat categoric“, declara Buliga, citat de Jurnalul Naţional. Întors în ţară, Buliga a fost de îndată destituit de premierul de atunci, Călin Popescu Tăriceanu, şi înlocuit cu Bogdan Găbudeanu, cel care avea să fie demis, la rândul său, de Emil Boc. Contractul iniţial era unul de împărţire a producţiei.
În data de 9 februarie 2009, Emil Boc îl acuză pe Tăriceanu direct în plenul Parlamentului: „Am văzut că domnul Tariceanu şi PNL-ul se opun îngheţării salariilor demnitarilor, crezând probabil că astfel îi sprijină în continuare pe cei care au facilitat afacerea Sterling Resources, pe cei cu care a pus la cale acea măsura prin care un contract de explorare şi partajare a profitului a fost transformat în contract de acord petrolier şi concesiune. A fost o acţiune premeditată a guvernului Tariceanu din 2007 pentru a pregăti mişcarea din 2008, la final de mandat, pentru a acorda acel contract care prejudiciază financiar interesele României, iar noi avem datoria să curmăm acest abuz“. Acuzaţiile aduse de către Boc l-au făcut pe Tăriceanu să-l dea în judecată pentru calomnie. Tăriceanu ceruse daune de 100.000 de lei pentru acuzaţii defăimătoare, dar a pierdut procesul în 2011. Adică, Boc avusese dreptate, Tăriceanu prejudiciase financiar interesele României cu acel contract privind resursele energetice de la Marea Neagră ale României. Acum zice c ă se tăvălește pe jar de grija poporului român
În fine, Sterling Resources a vândut ceea ce primise cadou, către companii care chiar se ocupă cu extracția și vânzarea hidrocarburilor – așa am ajuns la situația de astăzi.
