Au ucis cu brutalitate unul sau chiar mai mulți oameni din motive doar de ei știute. Apoi, cu perspectiva unor zeci de ani trăiți după gratii, foarte mulți dintre asasini joacă o carte care, cred ei, i-ar putea scăpa de pușcărie și transforma astfel în pacienți ai unor spitale de boli nerovase. În fața experților în psihiatrie de la IML ”Mina Minovici” care stabilesc, prin metode științifice, dacă respectivele personaje au avut sau nu discernământ atunci când au omorât, ucigașii fac pe nebunii încercând să folosească drept scut anumite tulburări psihice simulate.
”E o regulă ca arestatul, acuzat de unul sau chiar de mai multe omoruri, să încerce să simuleze nebunia sau măcar o tulburare psihică severă pentru că din cabinetul de psihiatrie, drumul se bifurcă pentru el: va ajunge fie penitenciar, condamnat, fie în spital, ca pacient. Și regimul e total diferit. Procentul de criminali care simulează boli psihice în timpul expertizelor psihiatrice, obligatorii în procesul judiciar aflat în derularea unor asfel de investigații, este farte mare. Sunt puțini aceia care nu încearcă o simulare. Chiar dacă sunt conștienți că nu au nici o șansă să-i înșele pe specialiștii din comisie. Pentru ei mai rău nu poate să fie. Nu au nimic de pierdut”, dezvăluie surse judiciare.
Procedurile medicale pot dura chiar și două luni, timp în care ucigașul este sub observație
O expertiză psihiatrică se poate întinde pe durata a câtorva săptămâni, dar studiul complex al pacientului plasat sub strictă observație se poate derula chiar și două luni, în funcție de complexitatea cazului, dar și de felul în care asasinul colaborează cu specialiștii și răspunde investigației medicale. Procedurile au loc întotdeauna la Secția de Psihiatrie a Spitalului Penitenciar Jilava și sunt în responsabilitatea a trei medici legiști de la IML ”Mina Minovici” care se deplasează la închisoare, în zona de ”confort” a ucigașului, în noul său mediu. Există și situații în care specialiștii în psihiatrie studiază comportamentul personajului și într-un cabinet al institutului de medicină legală.
Discuții libere care pun accent pe evenimentele majore din viața ucigașului
”Înainte de toate, anchetatorii – procurorii și polițiștii de judiciar -, pun la dispoziția experților în psihiatrie întregul dosar al celui acuzat de omor, personaj care ajunge la ei din postura de pacient. După studiul documentelor care le oferă o percepție clară a ceea ce face obiectul anchetei (n.r. omor, dublu sau triplu asasinat, în general fapte comise cu violență extremă), medicii trec la etapa de ”interviu”. O discuție liberă cu asasinul în care se pune accent pe evenimentele-cheie din viața acestuia, momente ce puteau, într-un fel sau altul, să-i marcheze existența și să-l transforme în criminal. Abuzuri de orice fel, sexuale, fizice, bătăi, diferite constrângeri, îngrădiri ale personalității, umilințe, depersonalizări, maltratări…Totul din copilărie, ba chiar de la naștere, și până în zilele noastre. În plus, criminalul este pus să povestească cum a ucis pentru a-i putea fi studia emoțiile, comportamentul, gesturile și chiar inflexiunile vocii”, explică specialiști implicați în procedura medicală în urma căreia se stabilește discernământul unui ucigaș.
Criminalii vorbesc de voci interioare pentru a fi scoși ”nebuni”
Ei bine, în fața unui astfel de interogatoriu complex care-i conturează istoricul existențial – coroborat cu documente medicale în cazul în care ele există -, asasinii tot încearcă să ”pozeze” în victima unei boli nervoase care, vezi Doamne!, i-ar fi zdruncinat complet psihicul și l-a transformat în ucigaș. Mai amintește de o voce venită de undeva din interior, de un spirit la îndemnul căreia ar fi acționat, se joacă cu propria-i memorie plasând personaje și evenimente acolo unde el crede că l-ar putea avantaja sau chiar mimează neînțelegerea totală a întrebărilor adresate sau a unor părți din discuțiile cu specialistul în psihiatrie. Totul pentru ca pe fișa lui medicală să scrie negru pe alb că nu a avut discernămînt atunci când a luat o viață. Sau măcar să fie menționat că judecata îi este mult abolită de anumite afecțiuni psihice. Astfel va ajunge fie la pușcărie, fie într-un spital de boli nervoase.
”Când simulează nebunia, asasinii nu exagrează, ci doar plusează în simptomatologie”
”Dacă au tulburări și afecțiuni psihice, caracteristicile pot fi ”citite” la o primă evaluare de specialiștii în psihiatrie. Formele agresive ale bolilor se văd imediat și este imposibil, dacă ești un om sănătos, să reușești să păcălești. Să te prefaci că nu ești în toate mințile. Ei (n.r. persoanele arestate pentru comiterea unor asasinate) nu exagerează, nu fac pe nebunii în adevăratul sens al cuvântului. Nu fac circ susținând că sunt cine-știe-ce regi, împărați sau ca sunt trimișii Divinității pe pământ, ci doar plusează în simptomatologie fiecare după priceperea lui. Indiferent câte dovezi acuzatoare sunt împotriva lor, asemenea pacienți neagă fapta cu tărie. Pentru ei, miza e uriașă. Fie ajung în celula unei pușcării, fie în salonul unui spital de boli nervoase și atunci joacă, așa cum știu, așa cum le permit cunoștințele, cartea nebuniei. Nici unuia nu îi iese. Bolnavii se văd după comportament, după felul în care interpretează natural situațiile în care sunt puși în timpul expertizei sau sunt dovediți de documentele din istoricul lor medical. Cei sănătoși, care doar simulează, rămân cu încercarea eșuată de a înșela sistemul în speranța că vor scăpa de condamnare”, au adăugat aceleași surse judiciare.
Și libianul Ahmed Othman și-ar fi jucat ”cartea nebuniei” în fața comisiei de expertiză psihiatrică
Unul dintre criminalii al cărui comportament a fost studiat, pe durata mai multor săptămâni, de legiștii specialiști în psihiatrie de la IML ”Mina Minovici”este și Ahmed Othman, fiul fostului consul al Statului Libia la București. Precum într-o execuție ISIS, libianul i-a tăiat gâtul fostei sale iubite, dar nu înainte de a-i decapita pisica sub ochii ei, după care a înjunghiat mortal un bărbat pe care l-a întâlnit pe scara blocului. Surse implicate în anchetă vorbesc despre faptul că autorul dublului asasinat ar fi încercat să arunce asupra lui o ușoară umbră a unor afecțiuni psihice, dar specialiștii au înțeles planul său și au dat verdictul. Othman a avut discernământ când a luat cele două vieți și a tăiat gâtul pisicii motiv pentru care a fost trimis în judecată pentru omor deosebit de grav și mutat din Arestul Central al Poliției Capitalei la peniteciar.
