Producţia de energie electrică din România, în data de 11 februarie 2018, ora 8.58, a avut următoarea componenţă: 24,73% energie bazată pe cărbune, 17,76% energie de la hidrocentrale, 17,45% energie nucleară, 12,89% gaz şi păcură, 26,27% energie eoliană, 0,60% biomasă şi doar 0,32% energie fotovoltaică. În acest condiţii, ţara noastră va închide două mine de cărbune care produc materie primă pentru termocentralele din Valea Jiului în umătoarele 12 luni. Efectul: vom importa energie electrică!
Se spune că România vrea să devină un hub energetic în această zonă a Europei. Totodată, românilor li se sugerează că energia electrică trebuie să se scumpească şi ei trebuie să se obişnuiască repede cu această idee. De ce?
În ultimii 20 de ani, România a investit masiv în “energie verde”, respectiv eoliană şi fotovoltaică, în detrimentul energiei obţinute în termocentrale, pe cărbune.
Aceste termocentrale sunt puternic poluante, dacă nu sunt retehnologizate. Surse din cadrul Ministerului Economiei ne-au declarat că lipsa investiţilor în termocentrale a dus, de fapt, la închiderea minelor din Valea Jiului – deocamdată trei din şapte, urmând ca până la finele anului 2019 să mai fie închise două – cu periclitarea sistemului energetic naţional şi creşterea preţului facturilor la consumatori.
Rezerva de siguranţă a sistemului energetic naţional este cărbunele
În sistemul energetic naţional, cantitatea de energie care intră de la producători trebuie să fie egală cu cea care este consumată de clienţi, altfel reţeaua explodează. Dar…
Sistemul energetic naţional este format din producători, transportatori, distribuitori, furnizori şi consumatori. Cantitatea de energie electrică intrată în system d ela producători trebuie să fie egală cu cea consumată la ieșirea din sistem. Orice dezechilibru produce blocarea întregi rețele naționale prin fenomenul numit blackout. În românia s-a întâmplat așa cdeva în octombrie 1977, cu efecte mai grave asupra economiei decât cutremurul din martie, același an.
Ce te faci când apare o cerere mai mica: reduci producția prin mecanisme de echilibrare a rețelei care se găsesc la Transelectrica. Ce faci dacă ai o cerere mai mare decât producția? Bagi în funcțiune mai multe unități de producer a energiei electrice. De unde?
Cu toate că am plătit o căruţă de bani pe pădurile de eoliene, când nu bate vântul nu avem energie eoliană. Iar când este secetă nu avem energie hidro – adică depindem de capriciile naturii. În asemenea moment intră imediat în funcţiune energia termoelectrică – pentru a echilibra reţeaua. Rezerva de siguranţă a sistemului energetic naţional este cărbunele. Cum apare o cerere mai mare, intră automat în funcțiune turbinele ”în așteptare” ale termocenrtalelor. Dar dacă ai închis minele? Imporți cărbune, sau imporți direct energie electrică.
Minele Lupeni şi Lonea vor fi închise
“Există un program de restructurare discutat între minister şi sindicate care priveşte închiderea minelor Lupeni şi Lonea până la finalul anului 2018. Din păcate, nu există o construcţie predictibilă despre ce se va întâmpla cu CEH după acest moment. Eu sunt sceptic că celelalte două mine rămase vor putea alimenta termocentralele Mintia şi Paroşeni. Cred că Mintia va fi închisă. În aceste condiţii, România va fi obligată să importe energie electrică, mai ales iarna, când creşte brusc consumul”, a spus Petre Nica, lider al Sindicatului Muntele din Valea Jiului, fost director general adjunct al CEH. Menționăm că energia de importat este întotdeauna mai scumpă decât cea internă…
Preţul energiei va creşte cu 5%
Surse din cadrul Ministerului Economiei ne-au spus că preţul energiei electrice ar putea creşte cu aproximativ 5% în lunile următoare, din cauza factorilor de mediu. Seceta a micşorat producţia de energie hidroelectrică, iar restul de “energie verde” nu se vede decât în certificatele verzi pe care le plătim, pentru că în reţea este aproape invizibilă. Această lipsă este compensată cu energie termoelectrică, care este mai scumpă. Creşterea preconizată la electricitate va fi resimţită de consumatorii casnici care sunt clienţii furnizorilor de ultimă instanţă – adică cei care nu şi-au schimbat furnizorul niciodată. Cei care au optat pentru furnizare de pe piaţa liberă sunt protejaţi de contract, respectiv de preţul fixat pe timp de un an cu furnizorul, indiferent ce se întâmplă pe piaţă.
