13 februarie sf-cuv-martinian
13 februarie sf-cuv-martinian
Social Ultima Ora

Calendar creștin-ortodox, 13 februarie, 2024. Sfântul Cuvios Martinian; Sfinții Apostoli Acvila și Priscila; Sfantul Ierarh Evloghie

Sfinţii Priscilla şi Acvila sunt cinstiti pe 13 februarie.

Marele sinaxar grecesc al sfinţilor îi numeşte „apostoli” pe amândoi aceşti sfinţi, Priscilla şi Acvila, zicând că erau „într-un suflet cu Apostolul Pavel”. Este posibil ca ei să se numere între puţinii oameni botezaţi personal de Sfântul Pavel.

Priscilla şi Acvila erau evrei de neam şi aveau ca îndeletnicire facerea de corturi.

Ei se aflau la Roma în anul 52 d.Hr., când împăratul Claudius (41-54 d.Hr.) i-a scos afară pe toţi evreii din Italia, datorită, se pare, tulburărilor dintre ei din pricina noii învăţături despre Hristos.

Sfinţii Priscilla şi Acvila sunt cinstiti pe 13 februarie.
Sfinţii Priscilla şi Acvila sunt cinstiti pe 13 februarie.

Modele pentru perioade tulburi                                                               

Într-o perioadă în care Biserica este atacată din toate părțile, această familie ne arată cum ar trebui să ne mărturisim credința: chiar cu prețul vieții, așa cum au făcut-o toți sfinții martiri de la începutul creștinismului până acum, având în față modelul lui Hristos, exemplul suprem de sacrificiu, de dragul oamenilor.

Credința în Hristos și consecința acesteia, dragostea față de El, transformă fricoșii în eroi și, prin distrugerea egoismului, face ca sacrificiul de sine să fie natural, ușor și binecuvântat. Eroismul poate fi exercitat și este necesar în viața de zi cu zi, căci același Duh care i-a purtat martiri spre locul în care aveau să-și dea viața pentru Hristos se manifestă și în rutina vieții noastre.

Dacă dragostea pentru Hristos va fi în noi, așa cum ar trebui să fie, vom fi gata să devenim scuturi vii în fața oricărui dușman al credinței și ne vom putea lupta cu fiarele, așa cum a făcut și Sfântul Pavel

Cuviosul Martinian a intrat în viață monahală la vârstă de 18 ani, petrecând într-o peștera, din apropierea Cezareei Palestinei, vreme de 25 de ani, în înfrânare și rugăciune. Dumnezeu l-a învrednicit cu darul tămăduirii, mulți oameni dobândind vindecare prin sfintele lui rugăciuni.

De asemenea, sfântul a vindecat chiar și mulți îndrăciți. Pentru aceasta, diavolul, avea să aducă asupra Sfântului Martinian numeroase ispite și năluciri, pentru a-l îndepărta de viață sihăstrească. Cel mai mult l-a ispitit însă diavolul pe cuviosul Martinian, cu patima desfrânării.

Odată, primind în chilie o femeie, pentru a rămâne în timpul nopții, și pe care nu s-a îndurat să o lase afară, pradă animalelor sălbatice, aceasta a mărturisit că venise pentru el, pentru a se convinge toți că viața lui nu este vrednică de laudă.

Cuviosul, ascultând-o, se învoia, puțin câte puțîn în inima sa. Dar mai înainte de a cădea în păcat, a fost tras înapoi de la cădere, prin dumnezeiescul har. Atunci, Sfântul Martinian aprinzând multe lemne, a sărit în mijlocul focului, dojenindu-se și zicându-și:  „de vei putea să răbzi, Martiniane, focul iadului, lăsându-te în voia poftei, supune-te femeii!”

Și așa arzându-se pe sine și smerind sălbăticia trupului, pe femeia, care și-a venit în fire văzând acestea, a trimis-o la mănăstire.

Apoi, cuviosul s-a ascuns pe o insula pustie unde a trăit timp de 10 ani. Într-o dimineață,  naufragiind o corabie, fată care se agățase de o scândură, a ajuns până  la locul unde se nevoia sfântul.

Acesta i-a lăsat fetei hrană și adăpostul sau, apoi, zicandu-și: „Fugi, Martiniane, să nu te ajungă ispita!“, s-a aruncat în mare, înotând până la țărm.

Ultima parte a vieții, Martinian și-a petrecut-o pribegind din loc în loc până când, într-o zi, a sosit la Atena. Aici a adormit în Domnul, învrednicindu-se a fi îngropat cu mare cinste de episcopul locului.

Sinaxarul, amintește despre cele două femei că și-au desăvârșit viață dobândind și ele, de la Duhul Sfânt, semnele sfințeniei. Prima, Zoe, s-a dus la mănăstire și trăind acolo în curăție, s-a învrednicit de a face minuni. Cea de-a două, Fotinia, a rămas pe acea stanca din mare, până la sfârșitul vieții.

Troparul Sfântului Martinian

Văpaia ispitelor, prin curgerile lacrimilor o ai stins Fericite și valurile mării și pornirile fiarelor înfrânându-le ai strigat: preaslăvit ești Atotputernice, cel ce m-ai mântuit de foc și de vifor.

Tot în această zi facem pomenirea: – Sfinților Apostoli Acvila și Priscila;- Preacuviosului Evloghie, arhiepiscopul Alexandriei;- Cuviosului Simeon, ctitorul Mănăstirii Hilandar din Athos;- Sfântului Serafim Sobolev.

Mâine, 14 februarie, facem pomenirea Cuvioșilor Auxentiu, Maron și Avraam.

Sursă: CrestinOrtodox.ro

Voi ce părere aveți? Așteptăm comentariile voastre mai jos.