Sfântul Mucenic Polieuct a fost ostaș în armata română și a trăit în secolul al III lea.

Nerah, prietenul cel mai bun al lui Polieuct, era creșțîn și ajunge să fie cuprins de întristare pentru că își știa prietenul o persoană străînă de credință in Hristos.

Auzind de persecuția împotriva creștinilor, îi spune lui Polieuct:

„Prea iubite Polieuct, porunca cea împărătească, care pretutindeni se citește, ne va aduce despărțirea unuia de altul; pentru că eu mă țîn de credință creștinească, iar tu de păgânătatea elinească; și când mă vor lua la moarte, tu te vei lepăda de mine și mă vei lasă”.

Auzind aceasta Polieuct, cel cu bună înțelegere, îndată a cunoscut ce voiește Nearh și, cu darul lui Dumnezeu luminandu-se, a început a gândi la cele dumnezeiești; apoi și-a adus aminte de o vedenie, ce i se făcuse mai înainte cu câteva zile, și a zis:

„Nu te teme, iubitul meu prieten Nearh, nici o despărțire nu ne va fi, pentru că am văzut în vedenie pe Hristos, Căruia tu slujești, apropiindu-se de mine și, luându-mi haina, m-a îmbrăcat cu altă haina nouă, al cărei preț și frumusețe nu este cu putință a o spune, iar nasturii de la haina aceea erau de aur, apoi și cal înaripat mi-a dat”.

Nearh, tâlcuind vedenia, i-a spus: „Se cade ție să lași păgânătatea elinească și să te îmbraci întru Hristos, prin credință cea dreapta; iar calul cel înaripat, să știi că însemnează alergarea cea grabnică spre cer”.

Atât de mult s-a apropiat Polieuct de Hristos încât a purces la distrugerea idolilor. Felix, socrul lui Polieuct, care avea împuternicire de la împărat să prigonească pe creștini, a încercat să-l convingă să renunțe la credință creștină. Pentru că a refuzat, Felix a poruncit să i se taie capul.

Tot astăzi, facem pomenirea Sfântului Cuvios Eustratie.

Mâine, 10 ianuarie, facem pomenirea Sfântului Grigorie al Nisei, și a Sfântului Cuvios Antipa de la Calapodesti.

Sursă: CrestinOrtodox.ro