Calendar creștin-ortodox 20 iunie 2024. Sfântul Mucenic Metodie, Episcopul Patarelor. Sfântul Nicolae Cabasila 1
Calendar creștin ortodox. 20 iunie 2019. Sfântul Mucenic Metodie
Ultima Ora #calendar-ortodox Social

Calendar creștin-ortodox 20 iunie 2024. Sfântul Mucenic Metodie, Episcopul Patarelor. Sfântul Nicolae Cabasila

Sfântul Mucenic Metodie a îmbrățișat viață monahala încă din tinerețe. Pentru viață să curata și bineplacuta lui Dumnezeu a fost chemat la arhierie, fiind numit Arhiepiscop al cetății Patarelor din Licia.

Sfântul Mucenic Metodie a fost un adversar al ereziei lui Origen. S-a săvârșit muceniceste în cetatea Chalcis din Siria, pe vremea împăratului Aurelian. Sfântul Mucenic Metodie a prorocit căderea Constantinopolului.

Sfântul Nicolae Cabasila
Sfântul Nicolae Cabasila
Sfântul Nicolae Cabasila

Sfântul Nicolae Cabasila apare că una dintre personalitățile cele mai remarcabile care au ilustrat istoria politică, religioasă și culturală a lumii bizantine din sec. XIV. Mare erudit și admirabil scriitor, teolog subtil și profund, personalitate cu o bogată și adâncă trăire religioasă, Sfântul Nicolae Cabasila rămâne una dintre luminile Bisericii ortodoxe de pretutindeni. Cinstirea că sfânt a lui Nicolae Cabasila a fost statornicita în anul 1982, de către Patriarhia Ecumenică, că urmare a inițiativei Mitropolitului de Tesalonic.

Viață Sfântului Nicolae Cabasila

Nu se cunosc foarte multe amănunte legate de personalitatea și viață Sfântului Nicolae Cabasila.

Majoritatea cercetătorilor sunt de acord că el s-a născut în Tesalonic, într-o familie nobilă, în jurul anului 1300. Mama să era sora arhiepiscopului Nil Cabasila al Tesalonicului, celebru polemist antilatin și înfocat isihast, și era o femeie foarte pioasă, care spre sfârșitul vieții s-a retras într-o mănăstire din Tesalonic, cu hramul Sf. Teodora.

Nicolae pleacă de timpuriu la Constantinopol, unde îl atrăgea pasiunea pentru studiu, și unde se găsea pe atunci și unchiul sau Nil. După cum aflăm din scrisorile sale din acea perioada, el a fost atras spre capitală de iubirea pentru admirabilul sau unchi (Nil) precum și de pasiunea studiului.

Între 1335-1340 a studiat sub călăuzirea sigură a unchiului sau, retorică, filozofie, drept, astronomie și teologie. Aici în Bizanț, Cabasila va compune și primele scrieri ale sale între care amintim un Cuvânt de laudă pentru Sfântul Dumitru, protectorul Tesalonicului, și un Comentar la cartea a treia din Syntaxa lui Ptolemeu, sintaxa care reprezenta autoritatea de căpetenie a vremii, în materie de astronomie.

Întors la Tesalonic, Cabasila a jucat un rol destul de important în viață politică și socială a acestui oraș, după cum o dovedesc scrierile lui din acea vreme. Probabil că a deținut chiar unele demnități, asupra cărora n-avem nici o informație precisă.

Pe plan religios, în controversă celebra a isihasmului, Nicolae Cabasila a fost, că și unchiul sau Nil, un adept convins și fidel al partidei ortodoxe al cărei exponent era Sfântul Grigorie Palama. Nicolae Cabasila va apară doctrina palamita, împotriva partidei lui Varlaam Calabritul, Nechifor Gregoras și Grigorie Akindinos, într-un opuscul intitulat “Împotriva aiurelilor lui Gregoras ”, motiv pentru care Sfântul Simeon al Tesalonicului îl va numi “fericitul …care a făcut bună biruință la dreapta slavitoarea credință și la curățirea vieții”.

Că teolog mistic, totuși Cabasila nu se identifica întru-totul cu isihasmul, ci are în cadrul vremii lui o poziție aparte și unică. Astfel în timp ce isihastii puneau accentul pe rugăciunea neîncetată și contemplație care tinde la unirea spirituală cu Dumnezeu prin meditație și contemplație, adică la vederea și unirea nemijlocită de forme materiale și sensibilie, Cabasila, conștient de faptul că această cale este o cale excepțională de trăire și experiență duhovnicească, propune calea misticii liturgice, culturale și sacramentale, care urmărește unirea formelor sensibile ale cultului divin cu viață duhovnicească.

Pe plan politic, Cabasila se găsea, că toți nobilii timpului, alături de Ioan Cantacuzen și nu o dată a avut el prilejul să ia atitudine împotriva Zelotilor, scriind chiar un aspru rechizitoriu la adresa acestora. În anul 1346, răsculații au masacrat aristocrația Tesalonicului; Nicolae Cabasila a fost unul dintre puținii nobili care au scăpat cu viață din acel măcel. Sfântul Grigorie Palama nu fu primit de tesaloniceni decât de abia la 1350,cant aceștia acceptară, în sfârșit, domnia lui Cantacuzen. Faptul acesta făcu, probabil, și pe Nicolae Cabasila să părăsească Tesalonicul și să trăiască în anturajul Cantacuzenilor, la Bizanț, unde îl găsim în 1349 și 1350.

Diac. Ioan I. Ica jr. relatează că în toamna lui 1347, Cabasila îl însoțește pe Grigorie Palama, hirotonit arhiepiscop al Tesalonicului, în drumul sau spre Tesalonicului iar întrucât zelotii au refuzat să-i primească în oraș, Palama și Cabasila vor petrece mai mult de un an la Athos.

În anul 1354, Nicolae Cabasila figura printre cei trei candidați la scaunul patriarhal de Constantinopol, alături de Filotei de Iraclia și Macarie de Filadelfia, deși era încă laic, dovadă elocventă de care se bucură lumea bizantină datorită eruditiei și sfințeniei vieții sale.

Cu toate acestea, șansă i-a surâs mitropolitului Filotei (Kokkinos), iar după mărturia Sf. Simeon al Tesalonicului, Nicolae Cabasila s-ar fi retras într-o mănăstire, așa cum făcuse și mama să.El va fi împărtășit astfel, până la urmă, soarta marelui sau amic, fostul împărat Ioan Cantacuzen, care în decembrie 1354 renunțase definitiv la conducerea imperiului, retrăgându-se într-o mănăstire din Sf. Munte, sub numele călugăresc de Ioasaf. Anonimatul tăcut al vieții de mănăstire explică, precum se pare, misterul complet care învăluie de aici înainte persoană lui Nicolae Cabasila.

În scrierea “ Cunoașterea lui Dumnezeu” Paul Evdochimov relatează la subsolul paginii că Nicolae Cabasila moare călugărit la mănăstirea Osios Lucas din Tesalonic. Despre dată morții sale nu se face nici o precizare. Fixarea morții sale la anul 1361 de către unii istorici se datorește confuziei făcute între Nicolae și Nil, care a murit într-adevăr în 1361. Cât timp a mai viețuit Nicolae unchiului sau Nil nu știm, căci din documente nu aflăm nici dată nici locul morți sale. Mai știm sigur că, după moartea unchiului sau Nil, Nicolae a publicat celebra lucrare a acestuia „Despre purcederea Sf. Duh” , adăugându-i și el o prefață.

Scrierile Sfântului Nicolae Cabasila

Opera Sfântului Nicolae Cabasila, întinsă și variată, cuprinde atât lucrări cu caracter strict teologic cât și lucrări neteologice cu caracter politico-social, filozofic, retoric și poetic. Din nefericire însă, nu toate aceste lucrări au văzut lumina tiparului.

Sfântul Nicolae Cabasila s-a făcut cunoscut îndeosebi prin două opere:„Erminia” sau „Talcuiea Sfintei Liturghii ” – prin care autorul se impune că cel mai autorizat interpret al Liturghiei bizantine, iar această lucrare se impune drept cea mai profundă și mai cunoscută dintre toate tâlcuirile liturgice clasice ale Ortodoxiei.

„Despre viață în Hristos” – o prețioasă lucrare de mistică liturgică, expune subiectul vieții harice ce se împărtășește creștinilor prin Sfintele Taine, unindu-i progresiv cu Hristos.

Alte scrieri teologice: Cuvânt de laudă la cuvioasă maică noastră Teodora, izvoratoarea de mir. Cuvânt de laudă la slavitul, marele mucenic al lui Hristos și făcătorul de minuni Dimitrie, izvorâtorul de mir, Trei Omilii mariale (una la Bună-Vestire, altă la Nașterea Maicii Domnului, iar a treia la Adormirea Sfintei Fecioare Maria. ), Cuvânt de laudă la Sfinții Trei Ierarhi, Rugăciune către Domnul nostru Iisus Hristos, Prefață pentru lucrarea lui Nil Cabasila Despre purcederea Sfântului Duh .

În secolul al XV-lea, Gheorghe Scholarios declara: „Scrierile lui Nicolae Cabasila, sunt o podoabă a Bisericii lui Hristos, mai ales paginile sale despre Viață în Hristos. În toate, el se distinge prin excelență, nu numai prin pietatea și știință să teologică, ci – ceva mai mult – el rivalizează prin artă și farmecul sau literar, cu cei mai de seama scriitori.”

Sfântul Nicolae Cabasila care trăiește până spre sfârșitul secolului al XIV-lea, este printre ultimii mari teologi ai erei bizantine, dacă nu ultimul, cu o gândire creatoare. În acest sens, subliniind importantă personalității Sfântului Nicolae Cabasila, John Meyendorff afirmă: „Că să înțelegem realizările teologice din Bizanțul secolului al XIV-lea, este important să-i citim deopotrivă pe Palama și pe Cabasila.”

Tot astăzi facem pomenirea:

– Cuviosului Părintelui nostru Calist, patriarhul Constantinopolului;

– Sfanțului Nicolae Cabasila;

Mâine, facem pomenirea Sfantului Mucenic Iulian din Cilicia

Sursa: CrestinOrtodox.ro

Voi ce părere aveți? Așteptăm comentariile voastre mai jos.