Sfântul Ioan Rusul s-a născut într-un sat din Rusia, în jurul anului 1690. Sfântul Ioan Rusul a participat că soldat în războiul rușilor împotriva turcilor din anul 1711. A fost luat prizonier de către tătari în luptele pentru dezrobirea Azofului și vândut unui ofițer superior turc.
Tinerii luați prizonieri în acea zona, au ales să renunțe la credință în Hristos și s-au făcut musulmani. Sfântul Ioan Rusul a refuzat să urmeze exemplul prietenilor săi și a răbdat cu mult curaj chinurile venite din partea asupritorilor.
Ca prizonier a fost rânduit să îngrijească de vite. Grajdul vitelor îi devine și locul de odihnă. Deși i se oferă în timp o camera apropiată de grajd, refuză și continuă să doarmă alături de animale.
Îi mulțumea lui Dumnezeu că l-a învrednicit să se facă următor al smereniei lui Hristos, Cel ce a primit a Se naște într-o iesle săracă, lângă Bethleem.
Prin rugăciunile Sfântului Ioan Rusul, grajdul se umplea de bună mireasma. Dormea puțîn, se ruga mult și se hrănea cu puțînă pâine și apă. În fiecare sâmbătă mergea la o biserica închinată Sfântului Gheorghe și se împărtășea cu Trupul și Sângele Domnului.
A primit de la Dumnezeu darul de a cunoaște momentul trecerii sale la cele veșnice. Preotul care l-a împărtășit înainte de moarte, i-a adus Sfânta Împărtășanie într-un măr, pentru a fi ferit de fanatismul turcilor. După ce s-a împărtășit, a trecut la cele veșnice, în anul 1730.
Mai târziu, în anul 1773, Sfântul Ioan Rusul s-a arătat în vis preotului care îl împărtășise în fiecare sâmbătă, și i-a descoperit că trupul sau este întreg și neputrezit.
Preotul, călăuzit în chip minunat de Dumnezeu, a luat sfintele moaște ale Sfântului Ioan Rusul și le-a așezat în biserica „Sfântul Gheorghe”.
Amintim că în 1832, Osman Pasă a jefuit biserica „Sfântul Gheorghe” și a aruncat în foc moaștele Sfântului Ioan Rusul, dorind prin acest gest să se răzbune pe creștini. Trupul sfântului s-a mișcat, în mijlocul flăcărilor, că și cum ar fi fost viu, dar nu a ars. I-a rămas numai o negreala de la jar și de la fum, negreala care se păstrează și astăzi că mărturie a întâmplării de atunci.
După anul 1922, moaștele Sfântului Ioan au ajuns în insula Evvia, în actualul oraș Procopie.
O minune a Sfântului Ioan Rusul:
„Într-o vreme, stăpânul turc a hotărât să facă un pelerinaj în orașul Mecca. La câteva zile după plecarea lui, soția a pregătit o masă la care a invitat rudele și prietenii soțului, spre a se ruga pentru bună întoarcere a acestuia.
Printre mâncăruri se află și un pilaf care îi plăcea foarte mult turcului, iar stăpână i-a zis lui Ioan:- Cât de bucuros ar fi fost stăpânul tău dacă ar fi fost aici și ar fi gustat din acest pilaf!
Atunci, Sfântul Ioan a cerut o farfurie cu pilaf spunând că o va trimite stăpânului sau la Mecca. Toți au ras, dar stăpâna a poruncit să i se dea o farfurie cu pilaf, gândind că vrea să o mănânce sau să o dea vreunui sărac.
Sfântul a luat farfuria și, mergând în staul, a îngenuncheat și s-a rugat din adâncul inimii. Cerând acest lucru cu smerenie și neândoindu-se deloc, Domnul l-a ascultat, iar farfuria a dispărut din față ochilor săi. Apoi, fericitul s-a întors la masă și a spus că a trimis pilaful.
Toți invitații au ras de cuvintele sfântului. Peste câteva zile, stăpânul s-a întors acasă, aducând cu sine și farfuria de aramă, spre uimirea tuturor din casă.
Apoi a povestit:- În ziua în care ați făcut ospățul pentru întoarcerea mea, cu bine s-a petrecut un lucru nemaipomenit. Întorcându-mă seară în odaia mea pe care o lăsasem încuiată, am găsit această farfurie plină cu pilaf.
Uitându-mă uimit la ea și neînțelegând, am zărit cu și mai mare uimire numele meu bătut pe marginea farfuriei, așa cum avem pe toate vasele.
Cu toată nedumerirea mea, m-am așezat și am mâncat pilaful care era foarte gustos. Și iată, am adus farfuria și văd acum că este într-adevăr a noastră. Dar nu pot înțelege cum a ajuns tocmai la Mecca. Atunci toți au fost cuprinși de spaima, iar soția i-a povestit totul.
Vestea despre minunea Sfântului Ioan s-a răspândit repede și nimeni nu mai îndrăznea să îl supere cu ceva.”
Tot astăzi, facem pomenirea:- Sfântului Mucenic Iuliu Veteranul;- Sfinților Sfințiți Mucenici Terapont și Eladie;- Sfântului Mucenic Evsevlot;- Sfântului Mucenic Alipie;- Sfântului Sfințitului Bedă.
