Calendar creștin-ortodox, 10 februarie. Sfântul Haralambie

Sfântul Haralambie a fost episcop în Cetatea Magneziei, din Asia Mică, Turcia de astăzi, în vremea împăratului Septimu Sever (193-211).

Când Sfântul Haralambie a împlinit vârsta de 113 ani a fost supus la diverse chinuri pentru că nu a lepădat credința în Hristos.

Potrivit tradiției, în timpul torturilor, mâinile guvernatorului Lucian s-au lipit de trupul sfântului și au rămas acolo până când mucenicul a făcut rugăciune. În față acestei minuni, cei care îl torturau s-au convertit la creștinism.

Mai târziu, auzind împăratul cele petrecute cu Sfântul Haralambie, a poruncit să fie adus în Antiohia. Aici a fost supus la alte chinuri: soldații i-au legat barbă în jurul gâtului și l-au tras de ea pe drum; i-au înfipt un piron de fier în trup, i-au ars fața și i-au jupuit pielea de pe trup.

Însă, Sfântul Haralambie s-a vindecat în chip miraculos, prin darul lui Dumnezeu.La cererea împăratului Sever, Sfântul Haralambie a făcut multe minuni cu harul lui Dumnezeu.

Dintre care amintim că a vindecat un om posedat de un duh rău de 35 de ani și a înviat un tânăr, încât Galina, fiica împăratului s-a convertit și ea la creștinism.

Sfântul Haralambie a fost condamnat la tăierea capului cu sabia. În timpul rugăciunii dinainte de moarte, cerurile s-au deschis și sfântul a văzut pe Hristos și pe îngerii săi. Sfântul Haralambie i-a cerut lui Dumnezeu să aibă grijă de locul unde vor rămâne moaștele sale, că acel loc să nu sufere niciodată de foame și de boli.

Domnul i-a promis că o să-i îndeplinească dorințele și S-a ridicat la cer împreună cu sufletul martirului Haralambie. A murit înainte de a fi executat.

Fragmente din Moaștele Sfântului Haralambie

Capul Sfântului Haralambie se păstrează la Mănăstrirea „Sfântul Ștefan“ din Meteora. În biserica Mănăstirii Miclăușeni, din Iași, se află moaștele a treizeci de sfinți, printre care și ale Sfântului Haralambie. Particele din moaștele sale sunt prezente la Mănăstirea Râșca, la Catedrala episcopală din Galați, la bisericile „Sfântul Dumitru“ (Poștă), „Sfinții Arhangheli“ (Oțelari), „Sfântul Stelian“ (Lucaci) din București.

 

Sfântul Haralambie este cunoscut că fiind apărător de ciumă și de foamete. Confirmarea o găsim în Acatistul închinat lui:

„Bucură-te, izbăvitorule de ciumă și de foamete!“.

Istoria consemnează că oamenii au cerut ajutorul sau în diferite situați grele cum au fost „ciuma lui Caragea“, din 1813, dar și de foametea din vremea lui Alexandru Constantin Moruzi, din 1795.

În iconografia ortodoxă greacă, Sfântul Haralambie este reprezentat ca un preot, iar în cea rusă sub chip de ierarh.

Tot astăzi, facem pomenirea:- Sfintelor Mucenite Enata și Valentina și a mucenicului Pavel;- Părintelui Anastasie, arhiepiscopul Constantinopolului;- Părintelui Zenon;- Pomenirea icoanei preasfintei de Dumnezeu Născătoarei din Areovind.

Mâine, 11 februarie, facem pomenirea Sfântului Mucenic Vlasie, episcopul Sevastiei.

Sfântul Haralambie este cinstit mai ales că tămăduitor de ciumă, păzitor de foamete și izgonitor de duhuri necurate. În țară noastră, ajutorul Sfântului Haralambie a fost simțit mai ales în vremea „ciumei lui Caragea” (1813) și a foametei din vremea lui Alexandru Constantin Moruzi (1795). Pentru acest lucru, sfântul este slăvit și în Acatistul sau, unde găsim scris: „Bucură-te, izbavitorule de ciumă și de foamete!“ Că izbăvitor de ciumă, Sfântul Haralambie apare zugrăvit în mai multe icoane românești, el fiind reprezentat călcând peste un schelet uman cu coasă, chip al ciumei și al morții.

În mediul rural, Sfântul Haralambie apare și că un sfânt care are putere asupra bolilor ce cuprind animalele. Pentru această, în anumite zone ale țării, în ziua de 10 februarie, creștinii aduc la biserica hrană animalelor (cereale, mălai, grăunte și sare); după ce sunt binecuvântate de către preot, sătenii le dau, spre mâncare, animalelor din gospodărie, pentru a fi ferite de boli și neputințe; ei păstrează însă o parte din această hrană binecuvântată, drept leac pentru alte eventuale boli ale animalelor. Evlavia românilor face că Sfântul Haralambie să fie cinstit că ocrotitor de boli, de moarte năprasnică, iar țăranii să-i ceară să le apere animalele și să-i ajute să aibă roadă bogată.

În cântărea Acatistului, ne rugăm Sfântului Sfințit Mucenic Haralambie, zicând:

„O, întru tot lăudate Sfinte Haralambie, primește de la noi aceste cântări, ce cu umilință le aducem înaintea ta, și ne izbăvește pe noi din toate nevoile și necazurile, că un bun și de oameni iubitor.

Căci, deși suntem nevrednici milostivirii tale, pentru păcatele noastre cele multe și grele, pe care le săvârșim în tot timpul vieții noastre și în tot ceasul, însă, cunoscând bunătatea ta cea mare, pe care o ai arătat asupra celor ce te cinstesc pe tine și asupra celor ce se pocăiesc cu credință, întru numele Domnului, năzuim cu fierbinți lacrimi a mărturisi înaintea ta că am greșit.

De aceea, ne rugăm ție, că să fii mijlocitorul nostru către preaputernicul Dumnezeu, pentru iertarea păcatelor noastre, pentru mântuirea noastră de toate bolile și de toate primejdiile și pentru întărirea noastră în credința cea adevărată, că să nu mai greșim.

Așa, strălucite sfinte, rugămu-te pe tine că să ne aperi pe noi de toate răutățile, după făgăduință ta, căci toți te cinstim și prăznuim numele tău, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!”

calendar ortodox