Sfântul Efrem Sirul, supranumit “Harpa Duhului”, s-a născut în jurul anului 306, în Nisibis, în Siria.
În ciuda persecuțiilor lui Dioclețian, și în ciuda faptului că în Nisibis își aveau sălaș o mulțime de religii păgâne, Sfântul Efrem a crescut într-o atmosfera creștină autentică. Din imnele sale putem trage concluzia că ambii săi părinți erau creștini.
Mai mult, Sfântul Efrem a crescut sub îndrumarea Sfântului Iacob, primul episcop din Nisibis, ales în 308.
Efrem este botezat de tânăr și apoi hirotonit diacon.
Înzestrat cu darul lacrimilor și cu un enorm talent poetic pe care îl pune în slujba lui Dumnezeu, Sfântul Efrem își începe astfel lucrarea să de conducere a oamenilor spre Hristos.
După ce orașul scapă de trei asedii ale perșilor (Sfântul Efrem punându-le pe seama rugăciunilor Sfântului Iacob), nevrednicul de pomenire împărat Iulian Apostatul, în urmă unei campanii militare dezastruoase, este silit să încheie o pace prin care cedează Nisibisul perșilor.
Sfântul Efrem se refugiază astfel în Edessa, unde și trece la Domnul în 373 sau 379, după ce într-o călătorie la Cezareea Capadociei se întâlnește cu Sfântul Vasile cel Mare. A fost înmormântat fără pompă, în cimitirul unde erau înhumați străinii.
Sfântul Efrem Șirul a făcut foarte multe comentarii la Sfânta Scriptură. În original se păstrează câteva comentarii la primele două cărți biblice: Facerea și Ieșirea. Mai multe comentarii din Vechiul și Noul Testament se păstrează în traduceri diferite, cele mai multe în armeană.
De la Sfântul Efrem ne-au rămas peste 400 de imne. De asemenea de la el avem și predici, dar și câteva scrieri teologice. Dar cu siguranță cea mai cunoscută compoziție a sfântului este rugăciunea care îi poartă numele și care a intrat și în slujbele Bisericii din Postul Mare.
În ea simțim fără putință de tăgadă duhul plin de smerenie și dragoste al celui pe care îl cinstim că pe unul din marii poeți trăitori ai Bisericii Ortodoxe:
„Doamne și Stăpânul vieții mele,duhul trândăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpânie și al grăirii în deșert nu mi-l da mie. Iar duhul curăției, al gândului smerit, al răbdării și al dragostei, dăruiește-mi mie, slugii Tale!
Așa Doamne, Împărate, dăruiește-mi că să-mi văd greșelile mele și să nu osândesc pe fratele meu, că binecuvântat ești în vecii vecilor. Amin”
Troparul Sfântului Efrem Sirul
Harul ce izvorăște din gura ta, cuvioase, a umplut de apele vieții Biserica, și lumii a izbucnit râuri de cucernicie, revărsând asupra noastră apa pocăinței; ci învățându-ne cu cuvintele tale, părinte Efrem, roagă-te lui Hristos, Dumnezeul nostru să se mântuiască sufletele noastre.
Rugăciunea Sfantului Efrem Sirul
Se rosteşte mai Mediaales în Postul Mare, dar poate fi spusă oricând: Această rânduială se face in toate zilele Postului celui Mare, afară de sâmbete şi duminici, la toate slujbele bisericeşti de peste zi, iar creştinii o adaugă la pravila lor de rugăciune, dimineaţa şi seara.
Doamne si Stapanul vietii mele, duhul trandaviei, al grijii de multe, al iubirii de stapanire si al grairii in desert nu mi-l da mie,- Iar duhul curatiei, al gandului smerit, al rabdarii si al dragostei daruieste-l mie, robului Tau. Asa, Doamne, imparate, daruieste-mi ca sa-mi vad gresalele mele si sa nu osandesc pe fratele meu, ca binecuvantat esti in vecii vecilor. Amin.
Dumnezeule, curățește-mă pe mine păcătosul. Cel ce m-ai zidit, Dumnezeule, mântuiește-mă. Fără de număr am greșit, Doamne, iartă-mă.
Și după rugăciunea aceasta, se zic aceste patru stihuri, iarăși în trei stări, cu 12 închinăciuni:
Dumnezeule, milostiv fii mie păcătosului. (o închinăciune)
Dumnezeule, curățește-mă pe mine păcătosul. (o închinăciune)
Cel ce m-ai zidit, Dumnezeule, mântuiește-mă. (o închinăciune)
Fără de număr am greșit, Doamne, iartă-mă. (o închinăciune)
Tot astăzi, facem pomenirea:- Sfântului Cuvios Paladie;- Sfântului Cuvios Iacov Sihastrul;- Sfintei Haris;- Sfântului Cuvios Isaac Șirul, episcop de Ninive. Mâine, 29 ianuarie, serbăm aducerea moaștelor Sfântului Ignatie Teoforul.
