Sfântul Cuvios Zaharia a fost fiul lui Carion egipteanul. El și-a lăsat copii și nevasta și s-a făcut monah.
Deși Zaharia era mai tânăr decât cei mai mulți frați de la Schit, el era plin de darurile Duhului Sfânt, mai mult decât cei mai vârstnici.
Zaharia își simțea întreaga ființă înflăcărată de dragostea Harului lui Dumnezeu. L-a întrebat Sfântul Macarie: „Cine este adevărat monah?”
Sfântul Zaharia a răspuns: „Acela care se luptă zilnic să împlinească Poruncile Dumnezeiești.” L-a întrebat Avva Moise: „Ce înseamnă să fii monah?” iar Sfântul Zaharia a răspuns, scoțându-și camilafca și călcând-o în picioare: „Această înseamnă să fii monah. Nimeni nu poate fi monah care nu se lasă zdrobit ca această camilafcă.” El a fost un mare luminător al pustiei egiptene, care a trecut la cele veșnice de tânăr.
Troparul Sfântului Cuvios Zaharia
Cu curgerile lacrimilor tale ai lucrat pustiul cel neroditor și cu suspinurile cele dintru adânc ai făcut ostenelile tale însutiț roditoare; și te-ai făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Zaharia, părintele nostru. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu că să mântuiască sufletele noastre.
Tot astăzi, facem pomenirea:- Icoanei Maicii Domnului ‘Muntele netăiat’;
coana Maicii Domnului „Muntele netăiat” este prăznuită pe 24 martie.
Această icoană a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu mai este numită și icoana Maicii Domnului „Muntele umbrit”.
Icoana Maicii Domnului s-a aflat pentru aproximativ 250-300 de ani într-una dintre mănăstirile de monahi din Tver, până când a fost dăruită de stareț lui Cosma Volcianinov, unul dintre ctitorii mănăstirii. Icoana a fost transmisă în familia ctitorului din generație în generație, până când un strănepot al lui Cosma a considerat-o învechită și a aruncat-o într-un pod.
Tânărul era cunoscut pentru insultele pe care i le aducea soției sale în mod repetat. Necăjindu-se tare, femeia și-a pus în gând să se sinucidă, într-o baie părăsită din casă.
În drum spre baie, i s-a arătat un monah care i-a spus: „Unde te duci, tu nefericito? Întoarce-te în casa ta, caută icoana Maicii Domnului «Muntele umbrit», roagă-te înaintea ei și vei trăi în pace cu soțul tău”.
Uimită fiind, femeia s-a întors acasă și a povestit familiei cele întâmplate. Aceștia chiar au mers și au căutat călugărul, dar acesta nu mai era.
Femeia a căutat și a descoperit icoana Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, a curățat-o și a așezat-o la loc de cinste în casă.
Spre seară (în ajunul Bunei Vestiri) au chemat preotul din parohie, povestindu-i cele întâmplate. Acesta a săvârșit apoi Priveghere de toată noaptea înaintea icoanei „Muntele netăiat”. Din acel moment, preotul a venit și a săvârșit anual rugăciuni înaintea icoanei în ziua de 24 martie.
Pentru mai mult de 150 de ani, icoana s-a aflat în casa familiei Volcianinov.
Ultimul membru al familiei Volcianinov, Ecaterina, s-a căsătorit cu George Ivanovici Koniaev, luând cu sine icoana Maicii Domnului, ca zestre de mare preț. Rugăciunile și privegherile au continuat și în casa Koniaev, pe 24 martie și 7 noiembrie (probabil, aceasta a fost ziua în care icoana a fost mutată de la mănăstire în casa lui Cosma Volchaninov).
În 1863, soțul Ecaterinei, George Koniaev, a făcut demersurile necesare pentru a prezenta propunerea ridicării unei capele în cinstea icoanei Maicii Domnului „Muntele umbrit”, alaturi de un alt lăcaș de cult, în cinstea icoanei Maicii Domnului din Smolensk, a Sfântului Tihon și a Sfântului Macarie de Kaliazinsk.
George (care a murit în 1868 la vârsta de 97 de ani) a dorit să doneze Bisericii icoana Maicii Domnului. El a spus: „Cred că cel mai bun loc pentru a adăposti icoana este o capelă construită lângă Biserica Icoanei Maicii Domnului din Smolensk, deoarece locul pe care se află biserica se numea înainte «Munte», fiind cel mai înalt loc din oraș. Aici era și locul de refugiu al tuturor, în vremuri de inundație. Deci, să se refugieze toți la mila Maicii Domnului, revărsată și prin această icoană”.
La 15 iulie 1866, icoana a fost așezată în capela nou construită, târnosită a doua zi de Episcopul Antonie Staritsk. Astfel, s-a împlinit dorința familiei, ca icoana să se întoarcă, după ani de zile, în Biserică.
După aceasta, icoana Maicii Domnului „Muntele netăiat” a fost trecută în sinaxarele ruse cu data de prăznuire 24 martie.
Această icoană aparține tipului „Îndrumatoarea” (Hodighitria), în care Preasfânta Născătoare de Dumnezeu Îl ține pe brațul ei stâng pe Pruncul Hristos și arată spre El, ca o călăuză spre Dumnezeu. Specific acestei icoane este faptul că în mâna dreaptă Maica Domnului are reprezentat un munte pe care se afla o biserică.
Numele icoanei are ca temei pasajul scripturistic din Daniel 2, 44-45. În cântările bisericești se face adeseori referire la vedenia Prorocului Daniel: „Bucură-te, de Dumnezeu Născătoare, pe care Sfântul profet Daniel mai înainte te-a văzut munte netăiat, din care S-a tăiat Piatra cea din capul unghiului…” (Mineiul pe ianuarie, ziua 27, Utrenie, Cântarea a VIII-a a Canonului Născătoarei de Dumnezeu).
Icoana Maicii Domnului „Muntele netăiat” nu trebuie confundată cu icoana Maicii Domnului „Piatra Muntelui netăiată de mână”, care se regăsește pe iconostasul Catedralei Schimbării la Față din Solovki.
– Sfântului Artemon, episcopul Seleuciei din Pisidia;- Sfântului Mucenic Artemon, preot din Laodiceea;- Sfântului Cuvios Zaharia din Sketis (Egipt);- Sfinților opt mucenici din Cezareea Palestinei;- Sfântului Cuvios Martin Tebeul;- Sfântului Sfințitului Mucenic Partenie, patriarhul Constantinopolului.
Mâine, 25 martie, serbăm Bună Vestire (dezlegare la peste).
