Sfântul Cuvios Vasile de la Poiana Mărului s-a născut în anul 1692 în localitatea Poltava din Ucraina. Vine în Țara Românească, foarte probabil pe vremea lui Constantin Brâncoveanu și a Mitropolitului Antim Ivireanu, când viață bisericească și culturală a Țării Românești era în apogeu.
Împreună cu ucenicul său, Sfântul Cuvios Vasile, ieroschimonahul Mihail, și cu alți călugări, intră în obștea Mănăstirii Dalhauti, în apropierea orașului Focșani, unde rămâne 20 de ani. Aici este hirotonit preot și la scurt timp numit stareț, chiar dacă nu avea încă nici 30 de ani.
Sfântul Vasile adună în jurul sau o obște de peste 40 de călugări sihaștri, pe care îi deprinde cu ascultarea, smerenia, tăcerea și cu rugăciunea minții. Astfel, starețul Vasile face din obștea să o adevărată școală de trăire isihastă.
După ce înființează câteva mănăstiri în Buzău și Vrancea, se stabilește la Mănăstirea Poiana Mărului.
De numele Cuviosului Vasile de la Poiana Mărului se leagă existența isihasmului românesc, adică practicarea rugăciunii mințîi. Pe lângă aleasă să viață duhovnicească-ascetică, starețul Vasile era și un bun cunoscător al scrierilor patristice și postpatristice, din care a făcut anumite traduceri.
Că dascăl al rugăciunii, marele stareț a scris și câteva „Cuvinte“ despre pază minții, despre rugăciune și creștere duhovnicească, scurte introduceri la scrierile filocalice, lucrări teologice-ascetice, în limba slavonă, care au rămas în manuscris.
A fost părintele duhovnicesc al viitorului stareț Paisie de la Neamț, pe care l-a călugărit în anul 1750, la Athos.
Sfântul Cuvios Vasile de la Poiana Mărului a trecut la cele veșnice la 25 aprilie 1767. Datorită vieii sfinte, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în ședința să din 4-5 martie 2003, a hotărât că el să fie trecut în ceață Cuviosilor Părinți purtători de Dumnezeu , cu dată de prăznuire 25 aprilie.
Troparul Sfântului Vasile de la Poiana Mărului
Învățătorule al dreptei cinstiri de Dumnezeu, povatuitorule al călugărilor, propovaduitorule al harului, dascălul rugăciunii mințîi celei cu trezvie lucrate, Părinte Cuvioase Vasile, roagă pururea pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.
Sfântul Apostol și Evanghelist Marcu l-a însoțit pe Sfântul Apostol Pavel și pe Barnaba, vărul sau, în prima călătorie misionară, iar după ce merge cu Barnaba în Cipru, îl însoțește din nou pe Sfântul Apostol Pavel la Roma.
Acolo se întâlnește cu Sfântul Apostol Petru și după predică lui va scrie Evanghelia care îi poartă numele. După tradiție, Sfântul Marcu a înființat Biserica din Alexandria, unde a fost numit episcop. Se crede că a murit martir în timpul sărbătorilor de Paște, fiind scos din catacomba în care săvârșea Sfînta Liturghie, legat cu funii și tarat prin oraș.
Sfântul Evanghelist Marcu, pomenit de Biserica noastră la 25 aprilie, este întemeietorul și ocrotitorul Patriarhiei Alexandriei.
Leul, semnul distinctiv al Sfântului Marcu, se află pe blazonul Patriarhiei pentru a arată originea apostolică a creștinismului din această zona a Africii. Această este una din cele cinci patriarhate antice ale Bisericii, membră a „Pentarhiei”. Ocupă locul al doilea în diptice, după Patriarhia Ecumenică.
– Sfântului Ierarh Macedonie, patriarhul Constantinopolului;
– Sfintei Muceniță Nichi;
Mâine, 26 aprilie, facem pomenirea Sfântului Mucenic Vasile, Episcopul Amasiei.
