Sfântul Clement de Ancira a viețuit în Galiția, în localitatea de la care și-a luat și numele – Ancira, în vremea stapaniei împăratului Valerian (253-259).
Sfântul s-a născut într-o familie de rând, iar Sofia, mama lui, fiind o creștină cuvioasă, a fost și cea care l-a învățat pe copil cele despre credință creștină. Tatăl necredincios a murit încă de pe când copilul era foarte mic.
Maica lui Clement murind cu moarte firească și fiind îngropată cu cinste, el a rămas copil cu totul orfan, având numai pe Dumnezeu tată și cuvintele mamei lui păzindu-le cu dinadinsul în inima să.
La vârstă de numai 12 ani, Sfântul Clement purta deja haina monahală și nevoințele cele de zi cu zi ale călugărilor. După doar opt ani de monahism și îndelungate nevoințe, tânărul Clement este ales, prin rânduiala lui Dumnezeu, episcop.
Nevoințele din chilie s-au continuat cu nevoințele cele din lume, viață sfântului fiind o neîncetată mucenicie.El a pătimit mult de la toți conducătorii lipsiți de credință ai vremii, printre care împărații Dioclețian și Maximian, și guvernatorii Dometian, Agripin, Cumvrichiu, Dometiu, Saverdot, Maxim, Afrodisiu, Lucius și Alexandru.
Sub împăratul Dioclețian a pătimit cu moarte minunată sfântul Clement. A pus împăratul în jurul sfântului multe feluri de materii amăgitoare și înfiorătoare – de o parte argint și aur mult, scrisori împărăteșți, care dădeau mucenicului mari dregătorii, haine de mult preț, toată bogăția și podoabă -, iar de altă parte unelte de chinuiri – mâini de fier și unghii, paturi de fier, brice ascuțite, cărbuni aprinși, căldări, coifuri înfocate, țepi, roate, lanțuri grele și mulțime de unelte de chinuire fără de număr.
Unele că acestea împăratul punând înainte și spre mucenicul căutând, i-a arătat cu mâna aurul și darurile cele bogate, zicandu-i: „Acestea, zeii noștri le dăruiesc ție, dacă cunoscându-i pe ei, vei începe a-i cinsti cu închinăciuni și cu jertfe.” Sfântul și-a întors ochii de la acelea, că de la niște lucruri proaste, necurate, rele și nevrednice de vedere, apoi a zis cu suspinare: „Să fie acelea cu zeii voștri spre pierzare”.
Iar împăratul cu groază căutând, a arătat cu mâna spre uneltele de chinuire, zicând către sfânt: „Acestea șanț pregătite celor ce nu cred în zeii noștri”.
Viteazul mucenic al lui Hristos i-a răspuns: „Dacă tiraniile tale, precum ți se pare, șanț înfricoșate, apoi ce socotești de chinurile acelea, pe care le-a gătit Dumnezeu în iad celor ce nu cred în El?
Deși se văd darurile voastre a fi luminoase, minunate și cinstite, pentru cei ce cugetă cele pământești, cu mult mai mari însă șanț cele ce se dau în ceruri și pe care le-apregatit Dumnezeu celor ce-L iubesc, pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit, și la inima omului nu s-au suit”.
Sfântul Clement de Ancira și-a dat duhul în mâinile lui Dumnezeu după multe și nesfârșite chinuri.
Troparul Sfântului Clement al Ancirei
Vită de sfințenie și stâlpare de chinuire, floare preasfințită, și rod de Dumnezeu dat credincioșilor, preasfințite, pururea înflorind te-ai dăruit.
Ci ca cela ce ai fost împreună cu mucenicii pătimitor, și cu Ierarhii împreună pe scaun șezător, roagă-te lui Hristos Dumnezeu, să se mântuiască sufletele noastre.
Tot în această zi, facem pomenirea:- Sfântului Paulin de Nolla;- Sfântului Mucenic Agatanghel;- Sfinților Părinți de la Sinodul al VI-lea Ecumenic (680-681):
Pe 23 ianuarie sunt cinstiți Sfinții Părinți de la Sinodul VI Ecumenic, ținut la Constantinopol în anii 680-681. La acest Sinod a fost condamnată erezia monoteită, erezie care afirmă că în Persoana Mântuitorului Iisus Hristos ar există o singură voință, o singură lucrare.
Sinodul a fost convocat de către Împăratul Constantin al IV-lea, supranumit și Pogonatul.
La acest Sinod s-a stabilit că în Persoana Mântuitorului Iisus Hristos există două voințe sau energii: voința omenească, voința dumnezeiască. Voința omenească și lucrarea omenească urmând întru totul voinței și lucrării dumnezeiești.
