Sfântul Chiril s-a născut la Ierusalim, în anul 315 după Hristos, în timpul domniei împăratului Constantin cel Mare.
Sfântul Chiril a fost hirotonit diacon de către Macarie al Ierusalimului, iar preot de episcopul Maxim II.
În legătură cu hirotonirea să că episcop, în anul 348, de către Acaciu, episcop arian, există semne de întrebare. Cum putea un episcop arian să numească pe cineva care nu-i împărtășea învățătură pe care o vestea?
După numirea să pe scaunul episcopal al Ierusalimului a izbucnit un conflict deschis pentru supremație între Acaciu și Chiril, acesta din urmă pretinzând primatul deoarece scaunul de la Ierusalim era apostolic. Cearta a dus la exilarea de trei ori a lui Chiril.
Exilurile lui Chiril determina sinodul de la Antiohia din 379 să-l trimită pe Sfântul Grigorie de Nyssa să cerceteze această situație. Sfântul Grigorie mărturisește că Biserica de la Ierusalim are parte de o credință sănătoasă.
Sfântul Chiril participa la sinodul ÎI ecumenic de la Constantinopol din 381, unde își mărturisește ortodoxia credinței.
Sfântul Chiril a avut de dus două lupte grele în viață lui: una împotriva ereticilor arieni care deveniseră foarte puternici în timpul domniei lui Constantius, fiul Marelui Constantin, iar cealaltă împotriva evreilor care, în timpul lui Iulian Apostatul, nepotul Marelui Constantin, aveau mari privilegii și puteri.
Sfântul Chiril a trecut la cele veșnice în anul 386, în timpul domniei împăratului Teodosie cel Mare.
Îndreptător credinței și chip blândeților, învățător înfrânării te-a arătat pe tine turmei tale adevărul lucrurilor. Pentru aceasta ai câștigat cu smerenia cele înalte, cu sărăcia cele bogate.
Părinte ierarhe Chiril, roagă pe Hristos Dumnezeu că să mântuiască sufletele noastre.
Sfântul Chiril s-a dus în Antiohia, după aceea în Tars, la fericitul Silvan, episcopul, și petrecea la dânsul. Pe acesta, văzându-l greșind puțin în unele dogme ale credinței, l-a îndreptat și desăvârșit l-a povățuit la dreapta credință.
De acest lucru auzind Acachie, a scris lui Silvan, înștiințându-l despre lepădarea lui Chiril, ca să-l izgonească de la sine sau să nu-l lase a lucra cele sfințite. Dar Silvan nu ascultă pe Acachie, pentru că îl știa pe Sfântul Chiril bărbat dreptcredincios, sfânt și învățător, izgonit fără de vină, din răutate și zavistie, și de ale cărui învățături toată mulțimea dreptcredincioșilor se ținea foarte bine.
După aceea, făcându-se sinod local în Seleucia, unde se adunaseră o sută cincizeci de episcopi, Acachie susținea să nu se înceapă sinodul, până ce mai întâi nu va fi izgonit Chiril din sinod, ca un lepădat. La aceasta neînvoindu-se mulți episcopi, Acachie s-a despărțit de ei și s-a dus la Constantinopol, la Eudoxie, patriarhul arian, și la împăratul Constanțiu și clevetea asupra episcopilor care se adunaseră în Seleucia, numind acel sinod local adunare de oameni pierzători, care nu spre folos, ci spre vătămarea bisericească s-ar fi adunat.
Și mai vârtos a pornit pe împăratul spre mânie împotriva Sfântului Chiril, zicând că un veșmânt mai scump, țesut cu aur – pe care fericitul întru pomenire, marele Constantin, îl dăduse lui Macarie, arhiepiscopul Ierusalimului (314-333) ca să se îmbrace cu el când săvârșește taina Botezului -, Chiril l-a vândut în târg și a ajuns la un om care face jocuri în priveliște. Deci împăratul, mâniindu-se, a condamnat pe Sfântul Chiril la surghiun.
După câtăva vreme, murind împăratul Constanțiu, a luat împărăția Iulian Paravatul (361-363), care la început s-a prefăcut dreptcredincios și bun. Căci toate judecățile lui Constanțiu stricându-le, eliberă de la surghiun pe toți episcopii cei dreptcredincioși care se izgoniseră de Constanțiu.
Atunci și Sfântul Chiril, fiind întors de la pedeapsă, iarăși și-a luat scaunul său. Iar după ce Iulian s-a întărit la împărăție, s-a lepădat de Hristos și a dăruit iudeilor mare libertate, poruncindu-le acelora ca în Ierusalim, în locul bisericii lui Solomon, să-și zidească biserică nouă, ajutându-le cu dăjdiile poporului care se dau împăratului.
Începându-se lucrul acela de Dumnezeu urât, Sfântul Chiril ca un prooroc grăia către ai săi, că se vor împlini cu adevărat cuvintele lui Hristos, căci nu va rămâne piatră pe piatră. Ba încă se ruga Stăpânului Hristos ca să nu lase pe vrăjmașii Săi să ducă la săvârșire lucrul început și degrabă să le curme izvodirea lor și să le strice sfatul.
Și a auzit Domnul rugăciunea robului Său, iar prooroceștile lui cuvinte cele grăite le-a adus la împlinire fără de zăbavă. Pentru că într-o noapte s-a făcut mare cutremur de pământ și a surpat temelia, dar nu numai acele pietre pe care atunci iudeii le puseseră, ci și cele mai de demult, pe care cândva Solomon le întemeiase, împreună cu cealaltă nouă zidire; și ca pe niște praf le-a vânturat de la locul acela, cu dumnezeiasca putere cea nevăzută.
După ce s-a făcut ziuă, mulți s-au adunat acolo, mirându-se de minunea ce se făcuse. Apoi, gândind iudeii să se apuce de lucrul acela, deodată a căzut foc din cer și a ars toate uneltele cele de lucru și frică mare a cuprins pe toți iudeii. Iar în noaptea urmă-toare semnul Sfintei Cruci s-a arătat pe hainele iudeilor, care nicidecum nu puteau să se șteargă sau să se spele.
După acea minune, Sfântul Chiril, a cărui proorocie s-a împlinit, a fost izgonit iarăși din scaun. După dânsul, precum se pare, Chiriac a ocupat scaunul sfântului, care mai înainte, în iudaism, se numea Iuda și care a arătat cinstita Cruce Sfintei împărătese Elena; iar din Sfântul Botez s-a numit Chiriac.
Deci, după izgonirea Sfântului Chiril, puțină vreme ocupând scaunul Ierusalimului, a pătimit pentru Hristos de la Iulian călcătorul de lege, precum se scrie despre dânsul în 28 de zile ale lui octombrie. Iar după ce a pierit cel fărădelege, Sfântul Chiril iarăși și-a primit scaunul său.
Apoi, după câtăva vreme, arienii iarăși întărindu-se pe vremea împărăției lui Valens (364-378), Sfântul Chiril a fost izgonit a treia oară pentru dreapta credință, pentru că foarte mult se împotrivea ereticilor, biruindu-i prin dreapta credință.
Iar după ce a pierit rău Valens împăratul cel răucredincios, iar Teodosie cel Mare a primit după dânsul împărăția (379-395), Sfântul Chiril s-a întors la scaunul său cu cinste și a stat pe dânsul opt ani netulburat și, bine păstorind Biserica lui Hristos și lăsând scrieri folositoare Bisericii, s-a odihnit întru Domnul.
Tot astăzi, facem pomenirea:- A zece mii de mucenici;- Sfinților Mucenici Trofim, Evcarpion și cei împreună cu dânșii;- A Mariei, sora lui Lazăr;- Sfântului Nicolae Velimirovici.
Mâine, 19 martie, facem pomenirea Sfinților Mucenici Hrisant, Daria și Ilaria.
