Sfântul Benedict din Nursia
Sfântul Benedict din Nursia
Social Ultima Ora

Calendar creștin-ortodox,14 Martie, 2024. Sfântul Benedict din Nursia

Sfântul Benedict s-a născut în Nursia, o provincie a Italiei, în anul 480 după Hristos, din părinți slăviți și foarte bogați. Primește tunderea în monahism de la monahul Român. Se retrage într-un munte stâncos unde va rămâne într-o peștera timp de peste trei ani.

Sfântul Benedict din Nursia avea duhul înainte vederii, al vindecărilor, al scoaterii demonilor, al învierii morților; el se înfățișa unora la mari distanțe pe față; iar altora le apărea în vis.

Odată Sfântul a văzut cu duhul că paharul cu vin care i se pusese înainte este otrăvit. Când l-a însemnat deasupra cu semnul sfintei cruci, paharul s-a spart în bucăți.

A întemeiat douăsprezece mănăstiri, în care a așezat câte doisprezece monahi în fiecare. A întemeiat rânduiala monahală a Benedictinilor, ordin care există și astăzi în Biserica Româno-Catolică. Cuviosul Benedict și-a profețit sfârșitul cu șase zile înainte de a muri – a poruncit să i se deschidă groapă, a chemat obștea și după ce a sfătuit-o și-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu.

Viața acestuia a fost scrisă de Sfântul Grigorie cel Mare sau Dialogul după mărturiile celor patru ucenici ai acestuia: Constantin, Valentin, Simplicius și Onorat.

sfantul-grigorie-mare-dialogul
sfantul-grigorie-mare-dialogul
Părți din moaștele Sfântului Benedict se află la Mănăstirea Casino și la Mănăstirea Fleury din Franța
Mănăstirea Fleury din Franța unde se află moaștele Sfântului Benedict
Mănăstirea Fleury din Franța unde se află moaștele Sfântului Benedict
.

Abaţia Saint-Benoît-sur-Loire, mai exact Abaţia Fleury, este o abaţie benedictină situată la Saint-Benoît-sur-Loire, în departamentul Loiret, în regiunea Centre-Val de Loire, din Franţa.

Prima mănăstire fondată în Evul Mediu Timpuriu, în 651, este una dintre primele mănăstiri din Galia care trăieşte potrivit regulei benedictine şi unde au fost transferate relicvele Sfântului Benedict. La începutul secolului al XI-lea, abaţia era unul dintre centrele culturale ale Occidentului, strălucind datorită importantei sale biblioteci şi scriptoriei sale. După un incendiu din 1026, biserica actuală a fost refăcută, iar turnul-pridvor a ocupat un loc important la începutul perioadei dominate de arta romanică, prin calitatea înaltă a sculpturilor capitelurilor.

Mommolin / Mommolus, al doilea abate de la Fleury, având o viziune mistică a Sfântului Benedict, a cerut unuia dintre călugării săi, Aigulfe, să meargă în Italia şi să aducă la abaţia Fleury corpul Sfântului Benedict care se afla atunci în mănăstirea abandonată de la Monte Cassino. Aigulfe s-a dus la Roma cu călugării de la Le Mans care doreau să aducă relicvele Sfintei Scolastica înmormântată alături de Sfântul Benedict.

Ei au luat corpurile sfinţilor Benedict şi Scolastica. În pofida opoziţiei papei, reîntoarcerea lui Aigulfe şi a însoţitorilor săi cu relicvele sfinţilor Benedict şi Scolastica la abaţia Fleury s-a făcut în iunie 655. Corpul Sfintei Scolastica este dat călugărilor veniţi de la Le Mans.

Corpul Sfântului Benedict a fost depus mai întâi în biserica Sfântul Petru apoi, în sfârşit, mutat, înmormântat în biserica consacrată Fecioarei Maria, în decembrie 655. Abaţia a luat atunci numele de Saint-Benoît de Fleury sau de Saint-Benoît-Fleury. Data acestei mutări variază după autori: 653 la Mabillon, 655 la dom Chazal, 660 la benedictinii din secolul al XVII-lea. Anul 660 ar putea fi cel mai logic, dacă se consideră că papa, în epoca mutării, era Vitalian.[9]

Prin 752-754 călugări de la abaţia de la Monte Cassino, însoţiţi de Carloman, au mers la abaţie însoţiţi de arhiepiscopul de Reims pentru a lua înapoi relicvele Sfântului Benedict, la ordinul papei Zaharia şi al regelui Pepin cel Scurt. Legenda spune că un miracol al Sfântului Benedict a făcut ca abatele Medon să nu dea călugărilor de la Monte Cassino decât câteva oseminte ale corpului Sfântului Benedict.[9]

În 887 părţi din relicvele Sfântului Benedict au fost donate mănăstirii de la Perrecy-les-Forges care depindea de abaţia Fleury-Saint-Benoît. La cererea papei Urban al V-lea, în 1364, acestea au fost trimise la Montpellier, apoi în 1725, donate abaţiei Bec (Le Bec-Hellouin). La cererea regelui Poloniei Stanisław Leszczyński, în 1736, o mică parte a osemintelor Sfântului a fost donată mănăstirii Sfântul Leopold, în Rusia, iar după Revoluţia Franceză, donaţiile de relicve ale Sfântului Benedict au fost mai numeroase.

Tot astăzi, facem pomenirea:- Sfântului Mucenic Alexandru din Pidna (Macedonia);- Sfântului Cuvios Eushimon, episcopul Lampsacului.

Mâine facem pomenirea Sfântului Mucenic Agapie

Sursă: CrestinOrtodox.ro

Voi ce părere aveți? Așteptăm comentariile voastre mai jos.