SE APROPIE PLANETA DE “APOGEUL PEȘTELUI”?
În deceniul următor se prevede o creșterea semnificativă a producției de pește – Sectorul se confruntă cu provocări majore
Producția de pește la nivel global va continua să crească în următorii zece ani, chiar dacă cantitatea de pește capturată în sălbăticie s-a stabilizat iar dezvoltarea intensă a acvaculturii este acum temperată, se spune într-un nou raport al Organizației Națiunilor Unite pentru Alimentație șiAgricultură (FAO).
Ultima ediție a raportului The State of World Fisheries and Aquaculture, estimează până în 2030, o creștere a producției de pește provenită din pescuit și acvacultură până la 201 milioane de tone.
Aceasta reprezintă o creștere cu 18% față de nivelul actual de producție de 171 milioane de tone
Dar obținerea unei creșteri în viitor va necesita progrese continue în ceea ce privește consolidarea regimurilor de gestionare a pescuitului, reducerea pierderilor și a deșeurilor și abordarea unor probleme cum ar fi pescuitul ilegal, poluarea mediului acvatic și schimbările climatice, se menționează în raport.
„Sectorul pescuitului este esențial pentru a atinge obiectivul FAO privind zero foame pe glob și malnutriție, iar contribuția sa la creșterea economică și lupta împotriva sărăciei este în creștere”, a declarat directorul general al FAO, José Graziano da Silva.
„Sectorul însă are și provocările sale, de unde se impune necesitatea de a reduce procentul stocurilor de pește pescuit dincolo de viabilitatea biologică”, a continuat el.
TENDINȚE ÎN OFERTA GLOBALĂ DE PEȘTE
Conform raportului The State of World Fisheries and Aquaculture , în 2016, 90,9 milioane de tone de pește au fost capturate în sălbăticie – reprezentând o ușoară scădere de 2 milioane de tone față de anul precedent, în principal datorită fluctuațiilor periodice ale populațiilor de Anchoveta Peruviană asociate cu El Niño.
În general, începând din anii 1990, cantitatea de pește capturată în sălbăticie, a rămas în mare măsură stabilă.
În ciuda acestui fapt, în ultimele decenii, lumea a consumat cantități tot mai mari de pește – 20,4 kg pe cap de locuitor în 2016, comparativ cu puțin sub 10 kg în anii 1960 – datorită, în mare parte, creșterii producției din acvacultură, în anii 1980 și 1990.
În 2016, producția din acvacultură a atins 80 milioane de tone, conform raportului SOFIA 2018 – furnizând 53% din totalul peștelui consumat de oameni ca hrană.
În timp ce creșterea producției din acvacultură a încetinit – înregistrând o scădere anuală de 5,8% între 2010 și 2016, cu 10% mai puțin decât în anii 1980 și 1990 – aceasta va continua să se extindă în deceniile următoare, mai ales în Africa.
Eforturile de reducere a cantității de pește care este aruncată în mare și a deșeurilor post captură – de exemplu, prin utilizarea peștilor mai mici și a capetelor pentru producerea făinii de pește – va contribui, de asemenea, la satisfacerea creșterii continue a cererii de produse pescărești.
STATUTUL STOCURILOR DE PEȘTE SĂLBATIC
Aproximativ 59,9% din principalele specii comerciale de pește pe care le monitorizează FAO sunt pescuite acum la niveluri biologic durabile, în timp ce 33,1% sunt pescuite la niveluri nesustenabile din punct de vedere biologic – o situație pe care raportul SOFIA 2018 o descrie ca fiind „îngrijorătoare”. (Celelalte 7% sunt pescuite sub nivelul permis).
Cu doar 40 de ani în urmă, 90% din pescuitul monitorizat de FAO era la niveluri biologic durabile și doar 10% erau pescuite în mod nesustenabil.
Aceste tendințe nu înseamnă neapărat că nu s-au înregistrat progrese în realizarea Obiectivului 14 pentru Dezvoltare Durabilă, care solicită comunității internaționale să reglementeze în mod eficient pescuitul peștelui, a pescuitului ilegal și a practicilor distructive de pescuit și să implementeze planuri de management bazate pe date științifice pentru restabilirea stocurilor.
Dar raportul FAO avertizează că lumea a deraiat în abordarea sa în domeniul pescuitului durabil, ceea ce a condus la o reducere de inventar – prea multe bărci pentru prea puțini pești – în țările în curs de dezvoltare, care este compensată prin îmbunătățirea gestionării pescuitului, precum și starea stocurilor în țările dezvoltate.
Pentru a contracara acest lucru, este necesar să se stabilească parteneriate eficiente, în special în ceea ce privește coordonarea politicilor, mobilizarea resurselor financiare și a resurselor umane și utilizarea tehnologiilor avansate (de exemplu, pentru monitorizarea pescuitului).
ALTE PROVOCĂRI
Schimbările climatice și poluarea reprezintă, de asemenea, un motiv de îngrijorare
În timp ce cercetările sugerează că schimbările climatice ar putea afecta nivelul global al capturilor de pește cu mai puțin de 10%, se așteaptă schimbări climatic semnificative în locurile în care este capturat peștele, notează SOFIA 2018. Este posibil ca capturile să scadă în multe regiuni tropicale dependente de pescuit și să crească în zonele temperate din nord.
Schimbările în distribuția pescuitului vor avea implicații majore din punct de vedere operațional, managerial și jurisdicțional, se spune în raport. Vor fi necesare o serie de cercetări pentru a elabora strategii care să permită atât pescuitului cât și speciilor de pește să se adapteze fără probleme la schimbările climatice.
De asemenea, este necesară o colaborare consolidată pentru a aborda problemele cauzate de resturile de pe urma pescuitului și poluarea cu plastic în ecosistemele acvatice. Ar trebui să se acorde prioritate măsurilor preventive care reduc deșeurile. Sunt necesare eforturi de modernizare a schemelor de reciclare la „economiile circulare”, precum și eliminarea treptată a plasticului de unică folosință, conform raportului FAO.
DATE IMPORTANTE DIN RAPORT
* Producția globală totală de pește în 2016: 171 milioane de tone
* Ponderea capturilor marine: 79,3 milioane de tone
* Pescuitul de captură în ape dulci: 11,6 milioane de tone
* Pește din acvacultură: 80 de milioane de tone
* Cantitatea de producție consumată de oameni ca hrană: 151,2 milioane de tone
* Cantitatea de producție pierdută pentru a fi distrusă după acostare și înainte de consum: 27% din toate debarcările.
* Valoarea de primă vânzare a producției globale de pescărie și acvacultură în 2016: 362 miliarde de dolari
* Ponderea producției din acvacultură: 232 miliarde de dolari
* Numărul de personae angajate în pescuit și acvacultură: 59,6 milioane
* Procentul celor care sunt femei: 14%
* Regiunea cu cei mai mulți pescari și producători de pește: Asia (85% din total)
* Numărul navelor de pescuit de pe planetă: 4,6 milioane
* Regiunea cu cea mai mare flotă: Asia (3,3 milioane de nave sau 75% din flota globală)
* Procentul din producția globală de pește care intră în comerțul internațional: 35%
* Valoarea exporturilor de pește: 143 miliarde de dolari
* Cel mai mare producător și exportator de pește din lume: China
* Cea mai mare piață de consum a peștilor și a produselor pescărești din lume: Uniunea Europeană. Numărul doi: Statele Unite;
Numărul trei: Japonia.
* Cele mai multe zone de pescuit nesustenabile se află în: Mediterana și Marea Neagră (62,2%), Pacificul de Sud-Est (61,5%), Atlanticul de Sud-Vest (58,8%)
* Pescuitul cel mai sustenabil are loc în: estul central, vestul central, NE, NV și SV din Pacific (toate având mai puțin de 17% zone
exploatate excesiv)
PEȘTELE ESTE VIAȚĂ
The State of World Fisheries and Aquaculture 2018 evidențiază importanța pescuitului și a pisciculturii pentru mijloacele de trai ale oamenilor, inclusiv milioane de familii aparținând unor comunități dintre cele mai sărace din lume.
La nivel mondial, aproape 60 de milioane de persoane (14% dintre ele femei) sunt direct angajate în sectorul pescuitului și al acvaculturii, valoarea cărora, la prima vânzare, a fost în 2016 estimată la 362 miliarde USD.
Peștele reprezintă aproximativ 17% din proteinele animale consumate de populația globală și alimentează aproximativ 3,2 miliarde de oameni pe planetă cu aproape 20% din proteina lor animală. Și peștele reprezintă o hrană foarte nutritivă deosebit de utilă pentru a contracara deficiențele micronutrienților.
Tendințele globale pot masca contribuțiile cruciale ale peștelui la alimentația din țările mai sărace. De exemplu, în Bangladesh, Cambodgia, Gambia, Ghana, Indonezia, Sierra Leone, Sri Lanka și în unele state insulareîn curs de dezvoltare, peștele furnizează cincizeci la sută sau mai mult din consumul de proteine al oamenilor.
