Şanse sporite pentru copiii abandonaţi să crească într-un mediu familial
”Copiii orfani sau abandonaţi vor fi instituţionalizaţi în sistemul naţional de protecţie începând cu vârsta de şapte ani, şi nu la trei ani cum era până acum, cu excepţia copiilor care prezintă handicapuri grave, cu dependenţă de îngrijiri în servicii de tip rezidenţial specializate, după intrarea în vigoare a unei noi legi adoptate de Parlament.
Noul act normativ privind modificarea alin.(1) şi (2) ale articolului 64 din Legea nr.272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului prelungeşte de la trei la şapte ani vârsta minimă la care copiii pot fi plasaţi în serviciile de tip rezidenţial. Astfel, plasamentul copiilor care nu au împlinit vârsta de şapte ani va putea fi făcut doar la familia extinsă, substitutivă, sau la asistentul maternal, instituţionalizarea lor într-un serviciu de tip rezidenţial fiind interzisă. De la această prevedere fac excepţie copiii care prezintă handicapuri grave, cu dependenţă de îngrijiri în servicii de tip rezidenţial specializate.
Această lege, printre iniţiatorii căreia mă aflu, simplifică foarte mult trecerea de la centrele mari de tip rezidenţial, la îngrijirea în cadrul unor familii sau cu ajutorul asistenţilor maternali. Motivaţia actului normativ este dată de recomandările organismelor internaţionale adresate României, respectiv de a diminua în cel mai scurt timp numărul copiilor aflaţi în centre de plasament, capitol la care ne situăm pe primele locuri din Europa. Atât la nivel guvernamental, cât şi în plan legislativ, se va acţiona concertat pentru reuşita unui plan viabil de dezinstituţionalizare a celor aproximativ 20.000 de copii aflaţi în prezent în cele peste 150 de centre de tip rezidenţial din ţară. Treptat, aceştia vor fi transferaţi în centre mici de tip parental, cu asistenţi sociali sau în plasament la familie, în timp ce vechile case de copii urmează să fie închise până în anul 2020.
Centrele de plasament de tip rezidenţial, structurate după un tipar învechit, şi-au demonstrat până acum efectul nociv asupra copiilor din sistem. Din cercetările efectuate s-a stabilit faptul că micuţii care au ieşit din centrele de plasament până la vârsta de trei ani au putut recupera mult mai uşor întârzierile iniţiale, dar cu eforturi şi costuri mult mai mari. Din nefericire, instituţiile din sistemul de protecţie a copilului se confruntă încă cu probleme: lipsa personalului calificat, condiţii deficitare şi aglomerare. Acestea au efecte negative directe asupra copiilor, printr-o dezvoltare emoţională greoaie a acestora, ei având ulterior dificultăţi majore de integrare.
Internarea copiilor în centre de plasament de tip rezidenţial are efecte ireversibile asupra comportamentului lor şi a factorilor cuantificabili de dezvoltare. Copiii crescuţi în centre de plasament au rezultate mai proaste din punct de vedere psiho-social şi cognitiv, iar cei care trăiesc în familii din primele şase luni au un IQ mult superior celor care au fost plasaţi după împlinirea vârstei de trei ani.
Procesul de tranziţie de la casele de copii la familii substitutive sau asistenţi maternali va avea o dublă influenţă pozitivă. Pe de o parte, copiii respectivi vor beneficia de avantajul unei vieţi apropiate de mediul familial normal, creşterea, îngrijirea şi dezvoltarea ulterioară fiindu-le mult îmbunătăţite faţă de sistemul instituţionalizat. Pe de altă parte, statul are la rândul său de câştigat, prin reducerea considerabilă a costurilor prin desfiinţarea marilor centre rezidenţiale. Spre exemplu, costurile cu instituţionalizarea sunt de şase ori mai mari raportat la cele preventive, precum plasamentul copilului în familia extinsă sau substitutivă.
În concluzie, prelungirea vârstei minime de trimitere în centre de tip rezidenţial este benefică pentru adaptarea copiilor la un mod de viaţă sănătos şi armonios, care să le permită ulterior integrarea decentă în societate.” a declarat într-un comunicat remis newsteam.ro deputatul PSD, Alina-Elena Tănăsescu.
