Ministrul justiției Tudorel Toader desființat de judecătorul CCR Daniel Morar
Unul dintre judecătorii Curții Constituționale care au avut opinie separată față de ceilalți colegi a fost fostul Procuror Șef al DNA Daniel Morar.
Daniel Morar a spus, în opinia separată din motivarea CCR privind conflictul președinte – ministrul Justiției, că sesizarea trebuia respinsă întrucât nu există conflict și, mai ales, raportul lui Tudorel Toader privind activitatea DNA conține argumente improprii și irelevante.
”În dezacord cu opinia majoritară, considerăm că sesizarea formulată de prim-ministrul României trebuia respinsă şi constatat că nu există un conflict juridic de natură constituţională între Ministrul Justiţiei, pe de o parte, şi Preşedintele României, pe de altă parte, în principal, şi între Guvernul României şi Preşedintele României, în subsidiar, determinat de refuzul Preşedintelui României de a da curs cererii de revocare din funcţie a procurorului-şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, doamna Laura Codruţa Kövesi. Examinând competențele constituționale ale Președintelui României, reţinem că acesta, potrivit dispoziţiilor art.94 lit.c) din Constituție, în exercitarea atribuţiilor sale de şef al statului, ”numește în funcții publice, în condițiile prevăzute de lege”. Funcțiile de conducere din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție reprezintă funcții publice, care potrivit legii, se exercită la numirea de către Președintelui României. Astfel, dispozițiile art.54 alin.(1) din Legea nr.303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor prevăd că ”Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prim-adjunctul şi adjunctul acestuia, procurorul general al Parchetului Naţional Anticorupţie, adjuncţii acestuia, procurorii şefi de secţie ai acestor parchete, precum şi procurorul şef al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism şi adjuncţii acestora sunt numiţi de Preşedintele României, la propunerea ministrului justiţiei, cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii, dintre procurorii care au o vechime minimă de 10 ani în funcţia de judecător sau procuror, pe o perioadă de 3 ani, cu posibilitatea reînvestirii o singură dată”. Analizând textul de lege, constatăm că dezvoltând sintagma utilizată de norma constituțională ”în condițiile legii”, art.54 alin.(1) din Legea nr.303/2004 stabilește regulile și autoritățile publice implicate în procedura de numire a procurorilor în funcțiile de conducere din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie: propunerea de numire în funcția de conducere aparține ministrului justiţiei, propunerea este analizată de Consiliul Superior al Magistraturii, care o avizează pozitiv sau negativ, decizia revenind Președintelui României, care prin decret dispune numirea în funcția publică. Potrivit dispozițiilor art.54 alin.(3) din lege, ”Preşedintele României poate refuza motivat numirea în funcţiile de conducere prevăzute la alin.(1), aducând la cunoştinţa publicului motivele refuzului. În privința revocării din funcțiile publice menționate, în temeiul principiului simetriei actelor juridice administrative, norma constituțională cuprinsă în art.94 lit.c) este pe deplin aplicabilă, dispozițiile legale care dezvoltă sintagma”în condițiile legii” fiind cele prevăzute de art.54 alin.(4) din Legea nr.303/2004. Astfel, ”Revocarea procurorilor din funcţiile de conducere prevăzute la alin. (1) se face de către Preşedintele României, la propunerea ministrului justiţiei care se poate sesiza din oficiu, la cererea adunării generale sau, după caz, a procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ori a procurorului general al Parchetului Naţional Anticorupţie, cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii, pentru motivele prevăzute la art.51 alin.(2) care se aplică în mod corespunzător”, respectiv în cazul în care nu mai îndeplinesc una dintre condiţiile necesare pentru numirea în funcţia de conducere, în cazul exercitării necorespunzătoare a atribuţiilor manageriale privind organizarea eficientă, comportamentul şi comunicarea, asumarea responsabilităţilor şi aptitudinile manageriale, în cazul aplicării uneia dintre sancţiunile disciplinare. Dispozițiile legale incidente stabilesc condițiile de fond în care poate opera revocare, procedura revocării și actorii implicați în această procedură. Așadar, propunerea de revocare din funcția de conducere aparține ministrului justiţiei, care se poate sesiza din oficiu sau la cererea adunării generale, a procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ori a procurorului general al Parchetului Naţional Anticorupţie (în prezent procuror șef al Direcției Naționale Anticorupție), propunerea este analizată de Consiliul Superior al Magistraturii, care o avizează pozitiv sau negativ, decizia revenind Președintelui României, care prin decret dispune revocarea din funcția publică”, spune Daniel Morar.
