Sfânta și Marea Sâmbătă. 15 aprilie 2023

În Sfânta și Marea Sâmbătă prăznuim îngroparea Mântuitorului și pogorârea Să la iad. Sâmbătă Mare este o taină, pentru că deși sâmbătă înseamnă odihnă, ea este totuși o lucrare. Apostolul Petru spune că S-a pogorât la iad și „a propovăduit și duhurilor ținute în închisoare” (I Petru 3: 19).

Deci, în răstimpul dintre moarte și înviere, când trupul Sau zăcea în mormânt, Hristos a coborât cu sufletul Lui îndumnezeit printre cei adormiți, ținuți până atunci sub stăpânirea celui rău, și le-a propovăduit cuvântul Evangheliei. Însă nu toți morții au răspuns la chemarea lui Hristos. Au fost mulți care nu puteau să înțeleagă cuvintele Sale din cauza invartosarii lor spirituale, sau auzindu-L, nu voiau să-I primească îndemnul.

În iad, Hristos vestește eliberarea celor legați de diavol, a celor care au crezut în cuvintele Sale. Sfântul Epifanie al Ciprului grăiește: „Ieri L-au lovit, astăzi lovește El locuința iadului cu fulgerul dumnezeirii. Ieri L-au legat, astăzi El strânge în obezi pe tiranul diavol cu legături nedezlegate.

Ieri L-au osândit, astăzi dăruiește libertate celor osândiți. Ieri slujitorii lui Pilat L-au batjocorit, astăzi portarii iadului L-au văzut și s-au cutremurat. (Sfântul Epifanie al Ciprului, Cuvânt la îngroparea Trupului Dumnezeiesc al Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos).

Când se spune că Iisus a coborât la iad nu trebuie să se creadă că este vorba de locul de osânda a celor păcătoși, ci pur și simplu de împărăția morților, unde zăceau drepții și păcătoșii. Este acel șeol biblic, unde sălășluiau sufletele celor adormiți, indiferent de comportarea lor în viață (Natalia Manoilescu, Iisus Hristos Mântuitorul în lumina Sfintelor Evanghelii).

Taina Sâmbetei celei Mari este redată în Sinaxarul acestei zile astfel: „În mormânt cu trupul, în iad cu sufletul că un Dumnezeu, în răi cu tălharul și pe tron împreună cu Tatăl și cu Duhul ai fost, toate umplându-le, Acela ce ești necuprins Hristoase, Dumnezeule!”. Fiul lui Dumnezeu care s-a făcut Om pentru mântuirea noastră, nu s-a despărțit de trupul Sau din mormânt și nici de sufletul Sau coborât la iad.

Trupul Sau fiind unit cu dumnezeirea Să, trecere printr-o schimbare desăvârșită de induhovnicire. Din acest motiv, trupul Mântuitorului nu intră în descompunere și poate trece cu el prin ușile încuiate, după Învierea Să.

Iar sufletul Mântuitorului coboară la iad, dar nu că sufletul unui simplu om, ci că sufletul lui Dumnezeu-Omul, deci unit cu dumnezeirea Să. Și prin puterea Să dumnezeiască ridică din iad pe toți cei care l-au așteptat cu credință. Coborârea la iad este o lucrare mântuitoare, o lucrare de zdrobire a porților iadului.

Biserica mărturisește că Hristos prin pogorârea Să la iad a sfărâmat porțile iadului, că această închisoare să rămână neputincioasă. Nu spune că le-a deschis, pentru că acest lucru lasă să se înțeleagă că ele pot fi închise din nou. Însă, zdrobirea ne descoperă că nimeni nu mai poate reface acel lucru nimicit de Hristos.

Sfântul Ioan Damaschin, autorul Canonului Sfintelor Paști, spune: „Deși Hristos a murit că un om, iar sufletul Sau S-a desprins din preacuratul Sau trup, dumnezeirea Lui a rămas nedespărțită de amandoua, adică atât de trup, cât și de suflet”. Astfel, Hristos se pogoară în iad nu în postura de rob, ci de Stăpân al vieții și al morții, Biruitor al iadului, Izbăvitor al celor aflați aici.

Sursă:CrestinOrtodox.ro