Sfântul Luchilian a trăit în secolul al III-lea, în vremea împăratului Aurelian.

Sfântul Luchilian a fost preot al slujirii idolești până la bătrânețe, când s-a convertit la creștinism.

Nevoind să-și lepede credință în Hristos, a fost bătut cu sălbăticie, încât era tot numai o rana. Aruncat în temniță în acest chip, a întâlnit patru tineri: Ipatie, Pavel, Dionisie și Claudie, închiși din același motiv – nelepădarea de Hristos.

Aici i-a întărit pe tineri către nevoință muceniceasca, că să nu se înfricoșeze de chinurile și moartea pe care urmau să le primească. Astfel, împreună se rugau lui Dumnezeu ziua și noaptea, și unul pe altul se întăreau în Hristos.

Au fost aruncați în foc, dar au ieșit nevătămați. În urmă acestei minuni, tinerilor li s-au tăiat capetele, iar Luchilian a fost răstignit, bătându-i-se piroane peste tot trupul. Trupurile lor au fost îngropate de o fecioara, Paula, care a fost pedepsită pentru această fapta cu tăierea capului.

Sfânta fecioară Paula

Încă s-a numărat la cununa lor cea mucenicească și Sfânta fecioară Paula. Aceasta s-a născut din părinți credincioși și din tinerețe aprinzându-se cu inima spre dragostea lui Hristos, își păzea fecioria să pentru Mirele Cel fără de moarte și se sârguia să se afle vrednică de cămara cerească.

Apoi, rămânând orfană de părinți și având averi îndestulate, înconjura temnițele și cercetă pe cei legați care pătimeau pentru Hristos, cumpărând cu aur pe străjeri pentru a intra în temniță la sfinți.

Ea slujea robilor lui Hristos, dându-le toate cele trebuincioase din averile sale; celor chinuiți de foame și de sete le aducea hrană și băutură; celor dezbrăcați le dădea îmbrăcăminte; trupurile cele rănite ale mucenicilor și bubele cele cu puroaie le tămăduia, spălându-le, ștergându-le, punându-le plasturi tămăduitori și învelindu-le cu pânze curate. Și sărutându-le rănile lor cele primite pentru Hristos, îi rugă cu lacrimi să se roage lui Dumnezeu pentru dânsa ca să nu o lipsească pe ea de mila Sa.

Această mireasă aleasă a lui Hristos se ducea și la Sfântul Luchilian, care ședea cu tinerii în temniță din Nicomidia și se îndulcea de învățăturile lui cele folositoare.

Iar când sfântul era muncit împreuna cu acei tineri, ea privea la nevoința lor și în taina inimii sale se rugă cu dinadinsul lui Hristos pentru dânșii, ca să întărească pe robii Săi și să le dea răbdare și ajutor, ca să poată răbda ei muncile până la sfârșit, pentru slavă sfântului Său nume.

Apoi, după ce se risipea mulțimea, ea se ducea la locul acela unde erau munciți sfinții și adună sângele lor cel vărsat pe pământ, și-l păzea la sine cu o mare sfințenie. Iar când duceau pe bătrân și pe cei patru tineri în Vizantia la moarte, ea îi urmă slujindu-le.

Și după ce Sfinții tineri au fost tăiați, aceasta sfânta fecioară le-a adunat cinstitele lor trupuri și le-a îngropat cu bună cucernicie. Iar după sfârșitul Sfântului Luchilian și a sfinților tineri, făcând cele de mai înainte, s-a întors iarăși în Nicomidia, slujind cu dragoste sfinților mucenici.

Deci, fiind cunoscută de păgâni că este creștină, au prins-o- și au adus-o la judecata înaintea aceluiași Silvan. Acolo, după multe momeli amăgitoare și îndemnuri îngrozitoare, cornițele văzând-o neînduplecata, a poruncit să o bâtă mult fără milă cu bețe și cu toiege.

Și slăbind ea cu trupul, nu cu duhul, de rănile cele multe, i s-a arătat îngerul Domnului și a tămăduit-o. Deci mucenița câștigând sănătate trupească, s-a arătat mai îndrăzneață și mai viteaza în munci. Atunci au bătut-o cu asprime peste gură, deoarece a ocărât cu cuvinte batjocoritoare pe muncitor.

După aceasta au aruncat-o în temniță și, scoțând-o iarăși la cercetare, au aruncat-o într-un cuptor foarte ars, dar a ieșit din cuptor fără de vătămare; de vreme ce și la ea, ca și la sfinții mucenici cei mai dinainte, puterea lui Dumnezeu a răcorit tăria focului, ca să nu se atingă văpaia cea arzătoare de mireasă lui Hristos. Iar după toate acestea, muncitorul a osândit-o la moarte și a trimis-o la Vizantia că acolo să-și ia pedeapsa, unde s-a sfârșit și Sfântul Luchilian cu acei tineri.

Și când a ajuns mucenița lui Hristos la locul acela, unde Luchilian a suferit pentru Hristos moarte pe cruce, a mulțumit lui Dumnezeu, Cel ce a învrednicit-o de cunună mucenicească și de împărtășirea cu sfinții. Apoi, rugându-se Domnului cu dinadinsul, și-a plecat cu bucurie feciorescul său cap sub sabie și, fiind tăiată, a trecut de la cele de jos la cele de sus și a intrat în cămara cea cerească, întru bucuria Domnului sau, încununându-se de preaiubitul sau Mire, Domnul nostru Iisus Hristos, cu îndoita cununa, a fecioriei și a muceniciei.

Tot în această zi, facem pomenirea:

– Sfântului Kevin din Glendalough;- Sfântului Cuvios Atanasie, făcătorul de minuni;- Sfintei Cuvioase Ieria;- Sfintei Mucenițe Paula;- Sfântului Cuvios Papos;- Sfintei Clotilda.

Mâine, facem pomenirea Sfinților Mucenici Zotic, Atal, Camasie și Filip de la Niculițel.

Sursă: CrestinOrtodox.ro